Relatii dupa pierderea tatalui Options

[honney]

Buna,

Nici nu stiu cum sa incep. Am mai postat aici cu mult timp in urma..a murit tatal meu de cancer la ficat si sunt distrusa si acum dupa 10 luni de zile. (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) (IMG:style_emoticons/default/crying.gif)
Ma gandesc zilnic la el si stiu ca nimeni nu mi-l mai poate aduce inapoi..din pacate... (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) O sa ramana in sufletul meu pentru toata viata.
Acum scriu pentru ca sunt nedumerita.. E ceva ciudat... La cateva luni dupa ce l-am pierdut pe tata...am primit un mail la sevici..de la un tip..care-mi scria ca-si doreste o relatie..ca doreste sa ma cunoasca...in limba engleza. I-am raspuns..si l-am intrebat de unde are adresa mea de mail..mi-a zis ca a intrat pe un site si i-a placut descrierea mea...bla-bla.
Am continuat sa ne scriem..imi spune ca e in strainatate..ca e singur..ca are rude in Romania...la un moment dat imi zice ca nu-i place lumea in care traiesc..parca traiam in lumea a treia.. (IMG:style_emoticons/default/angry.gif) In sfarsit..ii raspund ca nu mai vreau sa-mi scrie..el se conformeaza si-mi ureaza chipurile tot binele din lume..
Nu stiu ce mi-a venit, va rog sa ma credeti..ma simteam fff singura .cum sunt de fapt si la ora actuala ..si-i trimit un mail in care-l intreb ce mai face. Imi scrie ca e in Romania si pentru ca eu n-am crezut ca exista( l-am tot intrebat de unde are adresa de mail..pentru ca nu eram lamurita..era normal..sa am dubii).
Nu i-am mai scris...De sarbatori ma trezesc ca-mi ureaza un An nou...ii raspund la fel cu o urare.
In ianuarie..imi scrie din nou.. de data asta..ca e singur, ca a fost in Romania , ca n-a avut curajul sa ma cunoasca...ca-i pare rau ca nu a venit sa ma vada.
Nu vreau sa va plictisesc cu mesaul meu..dar la un moment dat imi zice ca vrea o tipa puternica, de viata..sa se distreze..Din pacate nu cred ca sunt puternica, am trecut printr-o mare tragedie cu tata( ma mir ca nu am facut depresie)..si stia ca sunt doliu.
Cert e ca imi mai scrie 2 mesaje..seci si nu a mai dat niciun semn de viata!!!!
Am ajuns la concluzia ca e o mare mascarada, o bataie de joc..nu inteleg ce a castigat la faza asta... (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif) Degeaba i-am dat nr de telefon, nu m-a sunat niciodata. Nu ma ridicam la pretentiile lui...Nu stiu ce sa mai zic..sunt ff dezamagita de oameni..
(IMG:style_emoticons/default/sad.gif)
Astept parerile voastre...

Multumesc mult!

[rozy]

andutz.nu ne acuza pe nedrept.nu incercam sa facem pierderea tatalui ei nesemnificativa.intr-adevar,suferinta difera de la om la om,la fel si perioada de timp in care isi revine.dar cu cat mai repede,cu atat mai bine.pt ca suferinta pe o perioada lunga de timp schimba psihicul si sufletul omului,si de cele mai multe ori nu in bine. personal,i-am apreciat pe cei care mi-au oferit umarul sa plang dupa pierderile celor dragi,dar si mai mult am apreciat mana care m-a tras afara din butoiul cu melancolie.

This post has been edited by rozy: Mar 15 2008, 12:20 PM

[andutz]

rozy, nu incerc sa spun ca ati avut intentii rele...doar ca ce ati spus nu cred ca este de ajutor. Chiar si dupa ultimul post al lui honney mi se pare ca ea a fost ranita si mai mult venind aici, sau cel putin nu a fost ajutata prea mult.
Ea a spus ca tatal ei a murit in urma cu 10 luni, si a dat de inteles ca a afectat-o foarte tare. Asta ne spune ca inca nu a trecut peste asta, si ca inca mai are nevoie de timp, si un sfat bun intr-o situatie poate fi un sfat rau in alta, daca nu se potriveste. Nu degeaba perioada de doliu cam la toate popoarele lumii este de cel putin un an...
Eu, de exemplu, cand l-am pierdut pe tatal meu, i-am apreciat doar pe cei care mi-au impartasit durerea, si mi-au stat in gat cei care mi-au zis "get on with your life"...ca nu poti sa get on with your life pt ca ti se spune, ci e ceva la care trebuie sa ajungi dupa ce ai trecut printr-un ciclu de jelire, si de doliu, si evident honney inca nu a iesit din perioada asta...(IMG:style_emoticons/default/sad.gif)
Cum am mai spus, si imprejurarile concrete ale mortii conteaza: cat ai fost de apropiata de cel care a murit (atat emotional cat si fizic- daca locuiati impreuna e mult mai greu sa treci peste asta decat daca tu esti in alt oras si oricum il vedeai rar); daca au ramas si alti membri ai familiei mai mici (frati/surori/copii) pe care sa ii cresti; daca a murit la vreme (macar dupa 60-70 de ani) sau prematur (40-50); daca ai un sistem de suport (prieteni buni, familie apropiata); daca moartea a fost dureroasa si lunga sau brusca, si asa mai departe...
Daca vrem ca honney sa isi revina, cel mai intelept mod de a face asta este sa ii permitem sa isi exprime durerea, si sa fim o comunitate care o asculta si o intelege, si apoi sa ii strecuram incet, la un moment potrivit, o provocare mai mica dar concreta spre vindecare - de genul "wow, am auzit de cursul asta de engleza...(sau de cusut, sau de zburat avioane...whatever) ce zici, nu ar fi fain sa te apuci??

Dar, in acelasi timp, eu imi dau seama si ca asta necesita mai multa energie decat poate sunt dispusi membrii forumului sa dea, si ca un forum nu este cel mai bun loc pt asa ceva, dar am scris toate astea in speranta ca poate ca, citind, va ajuta pe cineva...(IMG:style_emoticons/default/smile.gif)