Relatii dupa pierderea tatalui Options

[honney]

Buna,

Nici nu stiu cum sa incep. Am mai postat aici cu mult timp in urma..a murit tatal meu de cancer la ficat si sunt distrusa si acum dupa 10 luni de zile. (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) (IMG:style_emoticons/default/crying.gif)
Ma gandesc zilnic la el si stiu ca nimeni nu mi-l mai poate aduce inapoi..din pacate... (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) O sa ramana in sufletul meu pentru toata viata.
Acum scriu pentru ca sunt nedumerita.. E ceva ciudat... La cateva luni dupa ce l-am pierdut pe tata...am primit un mail la sevici..de la un tip..care-mi scria ca-si doreste o relatie..ca doreste sa ma cunoasca...in limba engleza. I-am raspuns..si l-am intrebat de unde are adresa mea de mail..mi-a zis ca a intrat pe un site si i-a placut descrierea mea...bla-bla.
Am continuat sa ne scriem..imi spune ca e in strainatate..ca e singur..ca are rude in Romania...la un moment dat imi zice ca nu-i place lumea in care traiesc..parca traiam in lumea a treia.. (IMG:style_emoticons/default/angry.gif) In sfarsit..ii raspund ca nu mai vreau sa-mi scrie..el se conformeaza si-mi ureaza chipurile tot binele din lume..
Nu stiu ce mi-a venit, va rog sa ma credeti..ma simteam fff singura .cum sunt de fapt si la ora actuala ..si-i trimit un mail in care-l intreb ce mai face. Imi scrie ca e in Romania si pentru ca eu n-am crezut ca exista( l-am tot intrebat de unde are adresa de mail..pentru ca nu eram lamurita..era normal..sa am dubii).
Nu i-am mai scris...De sarbatori ma trezesc ca-mi ureaza un An nou...ii raspund la fel cu o urare.
In ianuarie..imi scrie din nou.. de data asta..ca e singur, ca a fost in Romania , ca n-a avut curajul sa ma cunoasca...ca-i pare rau ca nu a venit sa ma vada.
Nu vreau sa va plictisesc cu mesaul meu..dar la un moment dat imi zice ca vrea o tipa puternica, de viata..sa se distreze..Din pacate nu cred ca sunt puternica, am trecut printr-o mare tragedie cu tata( ma mir ca nu am facut depresie)..si stia ca sunt doliu.
Cert e ca imi mai scrie 2 mesaje..seci si nu a mai dat niciun semn de viata!!!!
Am ajuns la concluzia ca e o mare mascarada, o bataie de joc..nu inteleg ce a castigat la faza asta... (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif) Degeaba i-am dat nr de telefon, nu m-a sunat niciodata. Nu ma ridicam la pretentiile lui...Nu stiu ce sa mai zic..sunt ff dezamagita de oameni..
(IMG:style_emoticons/default/sad.gif)
Astept parerile voastre...

Multumesc mult!

[pescarush]

Asa e, Maat. Am citit si eu mai demul, ca atunci cand moare cineva, noi plangem de fapt din egoism, ca nu mai avem persoana respectiva langa noi, desi stim ca s-a dus inr-o lume mai buna, unde nu mai simte dureri. Stiu, este greu sa nu plangi in momentele acelea, si este si normal, dar, asa cum ati spus si voi fetelor, viata merge inainte, si chiar cred si eu ca nu-i lasam sa se odihneasca in pace pe lumea cealalalta daca noi ramanem dezorientati si ii plangem la nesfarsit. Ma rog, nu stiu daca m-am exprimat chiar corect.
Cat despre crucea pe care o ducem fiecare, am primit o data un e-mail foarte frumos, cred ca anul trecut in preajma Pastelui, cu un om care i-a cerut la Dumnezeu sa-i dea o cruce mai usoara, ca e prea grea pentru el. L-a dus Dumnezeu inr-o incapere cu cruci si i-a spus sa-si aleaga el pe care o vrea. Omul s-a dus spre cea mai mica cruce pe care a vazut-o, iar Dumnezeu i-a spus ca aceea era crucea lui! Povestioara era pusa foarte frumos in cuvinte.

[andutz]

Maat, imi pare rau, si in acelasi timp ma bucur pentru mama ta...pana acum eu nu am cunoscut pe nimeni in Romania care sa fi supravietuit cancerului, si ma incurajeaza sa aud ca ea a castigat:). Esti binecuvantata sa o ai...si eu o mai am pe a mea, dar din pacate e un ocean intre noi:(.

Cat despre Honney, cred ca ce incercam sa zic este ca este prea devreme pt ea pentru sfaturi- este timpul in care inca sa jeleasca, si noi trebuie pur si simplu sa fim alaturi de ea. Nu este anormal ca ea sa simta asa cum simte - de fapt, eu studiez ca sa devin psihoterapeut, si la cursul de psihologie anormala nu avem voie sa diagnosticam nici o boala mentala daca persoana este in doliu recent (si 10 luni e inca recent)- pentru ca, aproape orice simptom ar avea, se poate explica prin pierderea pe care au suferit-o. Deci aproape orice comportament anormal este normal daca persoana a suferit o pierdere, atata timp cat nu dureaza o perioada extrem de lunga.

Sunt de acord ca viata trebuie luata in piept, si nu o poti petrece jelind - nu este normal, sanatos, benefic pentru nimeni - dar pentru Honney, inca mai e timp sa isi revina...si sper sa mai intre pe la noi si sa mai citeasca sa vada ca nu e singura...(IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Si pesca, din punctul meu de vedere, eu numai lipsa tatalui meu i-am plans-o, nu soarta lui, pentru ca stiu ca este mult mai bine decat a fost vreodata in viata lui - in Biblie scrie ca Hristos a murit ca noi sa putem avea viata vesnica, si ca cine crede asta, primeste mantuirea, si el a crezut, si asa a si trait, asa ca nu pentru el plang...ci plang pentru golul pe care l-a lasat...pentru sfatul pe care as vrea sa i-l mai cer o data si nu mai pot...pentru nunta surorii mele pe care a trebuit altcineva s-o conduca la altar...pentru succesele pe care nu pot sa i le spun...si greutatile pe care nu le mai pot plange pe umarul lui. Durerea mortii cuiva este la fel de egoista ca si bucuria nasterii unui copil - te bucuri ca ai un copil, ca iti va aduce bucurie...nu ca se va bucura el de o viata stralucita...