Cele mai frumoase poezii Options

[Dore]

Va propun sa punem aici cele mai frumoase poezii, bucati de suflet care ne-au bucurat si ne-au inspirat candva. Abia astept sa ma bucur de preferatele voastre si de versurile pe care le considerati demne de impartasit.  :-*

Nu pot spune ca am o poezie preferata, imi plac versurile atat de mult ca imi pare sacrilegiu sa aleg doar una. Astazi, un text care ma inspira adesea.

"FORMULAR" - Grigore VIERU

- Numele de familie si prenumele?
- Eu.
- Anul de nastere?
- Cel mai tanar an:
cand se iubeau
parintii mei.
- Originea?
- Ar si seman
dealul acel
din preajma codrilor.
Stiu toate doinele.
- Profesiunea?
Imi iubesc plaiul.
- Parintii?
- Am numai mama.
- Numele mamei?
- Mama.
- Ocupatia ei?
- Asteapta.
- Ai fost supus
judecatii vreodata?
- Am stat niste ani inchis: in mine.
- Rubedenii peste hotare ai?
- Da. Pe tata. Ingropat.
In pamant strain. Anul
1945.

[kalua]

Poezia asta am citit-o de atatea ori pe la 20 de ani, incat am invatat-o involuntar pe de rost.  :)  Recitind-o acum, mi-am dat seama ca inca o mai stiu  :P

"Vis vegetal"  -   Magda Isanos

"As vrea sa fiu copac
Si-as vrea sa cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna sa-nfloresc,
Ca sa te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara sa-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-ma femeie sa fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pamânt,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si senina,
Uitind de-atata vreme sa vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare mana,
As incepe
sa
zambesc."

Si-nca una care-mi placea la nebunie acum vreo 15-20 de ani:

"Descântec de ploaie"   - Ana Blandiana

"Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlanţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fara sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Îmi place sa ma tavlesc prin iarba lor alba, înalta,
Îmi place sa le rup firele şi sa umblu cu ele în dinţi,
Sa ameţeasca, privindu-ma astfel, barbaţii.
Ştiu ca-i urât sa spui "Sunt cea mai frumoasa femeie",
E urât şi poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci când ploua,
Numai atunci când ploua,
Sa rostesc magica formula "Sunt cea mai frumoasa femeie".
Sunt cea mai frumoasa; femeie pentru ca ploua
Şi-mi sta bine cu franjurii ploii în par,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vânt
Şi rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii ca te-aştept,
Sunt cea mai frumoasa femeie şi ştiu sa aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi sa te-ndragosteşti fulgerator,
Toţi trecatorii sunt îndragostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlanţuite femei..."