Sfatuiti-ma, va rog, sa fac copii sau sa mai astept? Options

[eva_ralu]

  Stiu ca e o intrebare mult prea personala ca cineva din afara sa poata sa-ti dea un raspuns, dar va intreb pe cele care aveti copii si care puteti compara situatia de acum cu cea de dinainte. Elene_ni poate-mi dai si tu un sfat, ca am vazut ca fetei din "ma marit " i-ai spus sa mai astepte cu copiii si banuiesc ca stii de ce i-ai recomandat asa.
  Eu implinesc in mai 27, iar sotul meu 28. Amandorura ne plac la nebunie copiii si ne dorim tare, tare mult insa parca as vrea sa mai stram si asa. Anul trecut am pierdut prima sarcina din viata mea, am fost extrem de deznadajduita si am zis ca imdeiat dupa perioada de pauza care se impune vom incerca din nou, dar acum parca mi-a mai pierit elanul. Acum imi doresc si sa-mi schimb serviciul, parca nu mai suport aici unde sunt, vreau in alta parte unde sa fiu platita pe masura muncii mele. Bine, ma gandesc ca si daca mi-as schimba srviciul as putea la scurt timp sa raman insarcinata si as avea asa si o satisfactie profesionala. Avem posibilitatea cat de cat pt un copil, avem o casa, mai tarziu va trebuia sa o impartim cu sora mea, insa nu ne zoreste nimeni, e si ea casatorita si are casa de la sotul ei (apartament vreau sa zic) deci cat de cat e bine dar ,sincer, nu stiu ce sa fac. Parca as vrea sa mai avem timp si bani pt noi ca dupa ce vin copiii, ei sunt prioritatea. Poate nu o sa radeti de mine. Va sarut !

[elle_ni]

[quote]
    Elene_ni poate-mi dai si tu un sfat, ca am vazut ca fetei din "ma marit " i-ai spus sa mai astepte cu copiii si banuiesc ca stii de ce i-ai recomandat asa.
[/quote]
[quote]
  Eu implinesc in mai 27, iar sotul meu 28. Amandorura ne plac la nebunie copiii si ne dorim tare, tare mult insa parca as vrea sa mai stram si asa.
[/quote]

varsta nu este un criteriu extrem de important in asteptarea unui copil, atata timp cat nu esti sub 18 sau peste 35-38 de ani (desi sin in cazurile mentionate, dpdv.fizic se poate duce la termen o sarcina).so, cea mai importanta este varsta emotionala, daca esti sau nu pregatit NU sa ia copii, ci SA DARUIESTI DRAGOSTE SI PREOCUPARE UNUI ALT SUFLET.
[quote]
Anul trecut am pierdut prima sarcina din viata mea, am fost extrem de deznadajduita si am zis ca imdeiat dupa perioada de pauza care se impune vom incerca din nou, dar acum parca mi-a mai pierit elanul.
[/quote]

Raspunde-ti singura (tie insati) DE CE ti-a pierit elanul...care este motivul...sau poti pune intrebarile care te framanta aici, pe forum, si noi (cele cu familie, cu copii) iti vom raspunde atat cat ne vom pricepe.
[quote]
Acum imi doresc si sa-mi schimb serviciul, parca nu mai suport aici unde sunt, vreau in alta parte unde sa fiu platita pe masura muncii mele. Bine, ma gandesc ca si daca mi-as schimba srviciul as putea la scurt timp sa raman insarcinata si as avea asa si o satisfactie profesionala.
[/quote]

Mare atentie la stagiul de cotizare.De la 1 ianuarie 2006 s0au skimbat unele lucruri, stagiul de cotizare a crescut dela 10 luni la 12 luni, iar asta inseamna c ainainte de nasterea copilului cu trebuie sa fi lucrat NEINTRERUPT cel putin 12 luni.legea indemnizatiei pentur crestere copil o am in calculator, deci, daca o vrei, da-mi o adresa de mail sa ti-o trimit.este destul de importanta, pentru ca in ea este stipulata situatia incare te vei intoarce la serviciu inainte de cei 2 ani "daruiti" de stat, cu cat vei fi platita daca te vei intoarce mai devreme la serv, u cat vei fi platita daca ramai cu bebe acasa.....

apoi, gandeste-te la actualul loc de munca pe care il ai, daca e la stat, daca e la patron....statul iti plateste salariul probabil mai mic, dar dupa ce te vei intoarce la serv (dupa 2 ani), nimeni nu te av da afara, la patrone posibil sa fii cumva constransa sa te intorci mai devreme, in caz contrar te poate paste concedierea exact cand aveti mai amre nevoie de bani (ceea ce scriu aici POATE sa se intample, POATE nu...depinde de circumstante, deci nimic nu e batut in cuie)...

[quote]
Avem posibilitatea cat de cat pt un copil, avem o casa, mai tarziu va trebuia sa o impartim cu sora mea, insa nu ne zoreste nimeni, e si ea casatorita si are casa de la sotul ei (apartament vreau sa zic) deci cat de cat e bine dar ,sincer, nu stiu ce sa fac.
[/quote]

noi cand ne-am propus sa avem un copil nu aveam nimic (eu aveam casa, atat).sptul nici macar serviciu nu avea, fiind din alt oras.acum totul e ok...nu pe roze, dar ne descurcam.importanta este dorinta voastra de a avea copii, dorinta de a-i creste voi, nu bunicii, dorinta de a va implica 100%in cresterea si educatia lor, iar un lucru extrem de important pentru tine va fi gardul de implicare al sotului in a te ajuta in cele mai marunte lucruri.
[quote]
Parca as vrea sa mai avem timp si bani pt noi ca dupa ce vin copiii, ei sunt prioritatea. Poate nu o sa radeti de mine. Va sarut !
[/quote]
Ai dreptate, dupa c evin copiii, ei sunt prioritatea, dar, daca ti i-ai dorit din tot sufletul, nu-i vei simti ca pe o povara sau ca pe un obstacol, ci ca pe ceva care pur si simplu te implineste.


hai, ca pana acum am pledat mai mult "pentru", acum sa-ti spun si reversul medaliei:vor fi momente in care nu vei sti incotro s-o apuci de oboseala, de stress, de emotii, de griji....intreaga ta viata se va skimba (depinde numai de voi 2 in ce sens...a noastra in bine, de ex....)nu vei mai avea aceeasi disponibilitate ca inainte pentru prieteni, sfera de interse pe de o parte se va ingusta (te vor interesa numai lcururile referitoare la noua ta "cariera" de mamica), baruri, discoteci, iesiri in tara si in afara se vor sista temporar 9pana cand bebe nu va mai fi asa dependent de tine....adica cateva luni bune, in general kiar 1 an)....god...ar mai fi o groaza de spus, dar nu stiu cu ce as putea sa incep....

pana una-alta, te pupic si....sa speram ca vei lua decizia cea buan pentru voi amandoi, dar nu uita: temeri, griji si probleme ai si cu si fara copii :P