Depresie dupa despartirea de amanta/iubita Options

[Renegade]

Buna. Sa incep cu inceputul. Am 31 de ani, sunt casatorit de 6 ani si sunt cu ea de 12 ani. Avem doi copii, un baiat de 6 ani si o fetita de 9 luni. I-am fost credincios sotiei si mi-am refuzat "ocaziile" aparute in timp. Una dintre aceste "ocazii", o subalterna, a fost insistenta si m-a facut sa cedez. Am avut o relatie foarte frumoasa aproape un an, bazata mai mult pe sex. Mi-am schimbat locul de munca, am continuat relatia. Atunci am realizat amandoi ca ne iubim si ne-am spus-o. Povestea e lunga si complicata. Ideea e ca o iubesc, desi sunt constient ca nu o mai pot avea inapoi si nici nu e sanatos sa mai am o relatie cu ea. Acum nu are pe nimeni si nici nu vrea pe nimeni. In ultima vreme voia mai mult, voia ceva pentru ea. Nu are, este singura. Dar nu ma mai vrea pe mine decat cel mult ca prieten. Sunt constient ca nu imi va trece usor dragostea pentru ea. Am incercat in fel si chip. Chiar reusisem la un moment dat, am fost plecat la munte cu prietenii si familia si inainte de atsa am pus punct. Mi-a scris si era disperata ca nu i-am dat nici un semn cateva zile la rand... desi zicea ca e mai bine asa... m-a induiosat si mi s-a facut mila. M-am intors numai pentru alte runde de sex si o alta agonie a relatiei noastre. Am facut amandoi greseli. Inainte de prima cearta am fost in regula aproape un an de zile. Fara cearta fara divergente, totul perfect. O viata dubla perfecta.

Acum..., sunt multe de zis. Pe sotia mea nu o va putea inlocui nimeni niciodata si nici nu se apropie macar. Am trait ceva de genul lui Dexter. Duceam o viata dubla si totul era ok acasa. Simteam ca o fac pentru ea, o ajutam cu multe si ea imi dadea incredere in mine, sex, era altceva.

Am incetat relatia din motive deloc placute. Sotia nu stie nimic si sper ca nici nu va afla vreodata. Insa eu traiesc o drama interioara, ma simt vinovat ca am stricat relatia cu acea fata si mai ales sunt disperat ca nu o mai pot avea.

Traiesc o depresie puternica, simt ca nimic nu are rost, nu ma pot apuca de nimic si toate mi se par aiurea. Ca mentiune... am o viata de familie linistita, suntem ingineri si avem o viata sexuala foarte activa. Nu imi lipseste nimic acasa.

Ea insa imi lipseste ca naiba... si nu mai incerc sa aflu de ce. Ea imi ofera prietenia ei si nimic mai mult. Iar eu sunt varza, nu ma pot concentra pe nimic. Cum procedez sa o uit sau sa imi treaca dorul asta...? Sunt prizonierul propriilor mele renuntari la principii. Aveam principii sanatoase... Iar acum am un sentiment puternic de vinovatie fata de aceste femei.

Cum scap de ganduri? Pur si simplu in momentul asta nu vad nimic care sa aiba vreun rost. Sunt in deriva si nu ii pot arata asta sotiei, nu o pot rani...

[kary_pink]

Renegade eu cred ca tie ti-ar fi placut sa te nasti printre musulmani, sa poti avea doua trei sotii si sa fii tu fericit. Suntem cu totii mici egoisti si ne-am dori sa se invarta totul in jurul nostru si sa avem ce ne dorim dar uite domle ca nu se poate. In viata trebuie sa facem alegeri fie ca ne convine sau nu. Ai o familie si nu vrei sa o parasestri pentru amanta, atunci stii ce ai ales si axeaza te pe asta, mai ales pe copii aia care nu au nici o vina ca tu nu te-ai maturizat inca.

Si apropo, trecutul nu-l putem sterge cu buretele si nu-l putem uita mai ales daca doare. Iar uneori chiar meritam sa suferim din cauza asta...

Normal ca te-a lasat amanta cand dupa un an de relatie tu ai convingerea ca vrei sa ramai langa sotie si parerea mea personala este ca tu acum nu trebuie sa te gandesti cum sa faci sa uiti ca ai iubit-o, ci sa te gandesti cum sa faci sa fii mai putin egoist.

[scorpirescu]

(IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) ... deci, da... asta este raspunsul meu la aceasta "destainuire".

Asta 1.

2. Eu personal bag mana in foc ca "Renegade" nu este un barbat. Barbatii cu o viata sexuala atat de activa (foarte activa, dupa cum spune) atat acasa cat si pe langa casa intra pe forumurile de muieri sa se planga ca au o depresie dupa despartirea de amanta si sa ceara sfaturi de la femei. What??!!!?? Barbatii sunt straini de cuvantul depresie, aia e boala de muieri.. Deci ar fi pentru mine primul barbat pe care il aud ca _recunoaste_ ca sufera de depresie. Si asta pe un forum de femei.

3. Dar hai sa-mi spun si eu parerea despre poveste. Un barbat "happilly married" dupa capul lui, dar cu o amanta cu care are o relatie bazata mai mult pe sex dar pe care o "iubeste" (se pare cam la fel de mult pe cat isi iubeste sotia ... respectiv atat cat nevoile lui fizice si psihice sa fie satisfacute ... in rest Dumnezeu le-ajute pe respectivele) sufera de o depresie "post-partum". Pai cum sa nu ne fie mila de tine. Draguta, tu vrei de la femei niste sfaturi cum sa nu mai suferi pentru ca nu o mai poti avea pe amanta a carei viata si fericire pe tine te intereseaza cam cat negrul sub unghie?
Eu sper ca sotia ta sa afle si sa scape de unul ca tine! Pariez ca tu crezi ca ea daca nu stie despre tine si amanta ta e fericita ca la ea acasa totul e roz, iar tu esti viteazul erou care ii patreaza aceasta fericire ascunzandu-i drama ta interioara. Mu merita sa-si piarda viata in parodia asta de casnicie si tu esti cel care o obliga sa faca asta. Asta e respectul si dragostea ta pentru ea.
Problema ta cea mai mare nu e ca ce fel de om esti tu si ce parodie de familie, dragoste, incredere si respect esti in stare sa ii oferi sotiei tale minunate. Si nici ca cealalta fata pe care o "iubesti" ar merita si ea mai mult decat scaparile tale de om refulat. Ci ca tu suferi acum de depresie. In concluzie nu-ti pasa de nimeni si nimic ce nu este propria ta persoana, si nici macar nu esti destul de destept ca sa vezi asta, mai ai si indrazneala de a sustine ca le iubeste pe aceste doua femei.
Ma scuzati ca aceasta "destainuire" nu ma induioseaza la lacrimi.
S.