M-am saturat de singuratate! Options

[blu_dea]

Fetelor,efectiv simt k explodez.Ce e in neregula cu mine?Unde greshesc?De ce fug barbatzii din calea mea?Nu sunt stramba,nu sunt..cu capul(k sa ma exprim eufemistic (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/laugh.gif) )si totusi..e pustiu in viata mea.
Multe din voi stiu k tocmai am inkeiat o relatie artificiala(kiar voi m-ati sfatuit sa fac asta si nu imi pare rau,pt k eventully isi dadea duhul),care a durat,cu kiu si vai,4 luni.SINGURA mea relatie de pana acum...penibil,la 22 de ani. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/indragostita.gif)
Simt k ma..usuc!Vreau sa simt k iubesc,sa simt iar fluturi in stomac,sa ma simt dorita si apreciata,sa simt k traiesc.Dar nimik,,,viata mea e aceeasi..nimik nu se skimba... (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/crying.gif)
va pup!

[scumpic]

Exista un astfel de moment ( sau mai multe) pentru fiecare.La diferite virste, poate sa se intimple asta la 18, 20, 30 sau 40 de ani.

Pentru unii rabdarea e cea necesara, pentru cei mai tineri.Sint adolescente, eleve la liceu care tinjesc sa aiba un prieten pentru ca isi vad colegele, care au pe cineva, vad plimbarile lungi, mina in mina, vad saruturile in parc sau la poarta liceului, vad cite o floare rosie ascunsa in mina unui baiat atunci cind isi asteapta prietena sa iasa de la cursuri.Si ele, se simt singure si nu inteleg de ce nu atrag si ele admiratia unui baiat, poate pentru ca sint "cuminti" si nu vor sa aiba sex cu baiatul respectiv, poate pentru ca sint timide si nu stiu sa vorbeasca , sa trateze baietii ca si cum ar fi buni prieteni, poate pentru ca nu arata decit ca niste copii, cu fata draguta, neimplinite din punct de vedere fizic, cu trupul inca in formare, iar baietii, la virsta aceea sint curiosi, cauta raspunsuri si nu sint pregatiti pentru iubirea aceea mare pe care o viseaza orice fata.

Apoi, vine si facultatea, cind reusim sa avem un prieten, prima, poate chiar marea iubire, cind credem cu tarie in ea si sintem fericite si credem ca totul va duce la o relatie pentru toata viata.Insa, el vrea sa mai experimenteze, ea a fost prima fata cu care a mers mai departe, i-a placut, dar vrea sa mai incerce si cu altele, de ce s-ar lega acum cind a aflat ca viata poate fi atit de frumoasa? Ea afla, se simte parasita, singura, sufera, dar stie ca trebuie sa treaca mai departe.Asta e orgoliul, chiar daca il iubeste, nu poate sa il ierte si vrea sa caute pe altcineva, care sa o iubeasca asa cum merita.Isi spune ca e tinara si o sa -si gaseasca pe altcineva.

Nu trece mult si isi gaseste un "prieten" bun caruia poate sa ii impartaseasca suferinta ei din iubire, acesta joaca rolul bunului samaritean si o asculta si ii da sfaturi: sa treaca mai departe, sa il uite pe fostul ca oricum n-o merita si, incet, incet se infiripa chiar intre ei povestea de iubire.Iubire doar din partea ei, ca el...voia doar sex.Asta e naivitatea.
Iata ca dupa citeva nopti fierbinti impreuna el ii spune ca nu vrea sa se lege intr-o relatie, n-o iubeste, si-a dat seama de asta in timp ce se intilnea cu ea.

Iata ca a mai trecut un an si tot singura e fata.Incearca sa se ancoreze in munca, acum are un job si e ocupata, sa faca impresie buna, sa invete cit mai mult acolo.Brusc, seful se da la ea.Isi da demisia nervoasa si pleaca in alta slujba, dar va trebui sa mai treaca ceva timp sa ii treaca supararea pe barbati.

La noua slujba intilneste un coleg care se poarta extraordinar, aduce flori, o plimba, ii face declaratii.Totul e minunat, relatia face sase luni, vor sa ramina impreuna, merg sa isi cunoasca parintii, totul e bine, insa ceva...ceva apare, el bea din ce in ce mai mult si intr-o seara...o loveste.
Ea pleaca dezamagita si cu lacrimi in ochi si se gindeste ce sa faca, sa il ierte, sau nu.Daca a dat o data, o va mai face, doar a vazut ea asta si in familia ei si stie, ca lucurile se repeta.Deci, trece mai departe.A mai trecut un an.Renuntare sau drumul spre maturitate?
Se apropie de treizeci de ani si se simte singura, insa trebuie sa treaca un timp mai lung , sa se cunoasca mai bine, sa vada ce asteptari are, ce trebuie sa caute la un barbat si de ce nu, sa-si revizuiasca modul de a alege.

Intre timp mai are citeva aventuri asa, pentru ca lumea familia si colegii o judeca, e ceva in neregula cu ea daca nimeni nu o vrea, trebuie sa arate ca are si ea pe cineva, insa stie ca nu e ceea ce trebuie si ca nu va ramine cu barbatii aceia.Ii este teama de gura lumii.

In tot timpul acesta, isi va spune siesi "M-am saturat de singuratate".Ar vrea o relatie adevarata, minunata, asa cum si-a dorit intotdeauna, dar nu are curajul sa lase totul deoparte si sa fie hotarita cu ceea ce vrea de la viata si de la barbatul de linga ea, sa fie singura daca simte ca nu e ceea ce trebuie.Paradoxal, frica de singuratate o tine in singuratate.Se complace in relatii mincinoase din frica de a trece mai departe si de a afirma cu tarie ce vrea.

Dar....vine si maturizarea, incet, incet....si curajul si hotarirea.Si in sfirsit, vine ziua in care apare barbatul minunat pe care il astepta, cel care o face fericita.dupa ani si ani de singurate, rasare si soarele si atunci stie ca toate clipele de singuratate prin care a trecut au avut rostul lor, acela de a o invata sa stie sa aleaga si sa aprecieze tot ceea ce ii ofera barbatul de linga ea.
Pentru toate vine si ziua asta in final.