Instinctul matern, Voi cum stati la acest capitol? Options

[Philia]

fetelor voi cun stati la acest capitol.si va intreb si pe cele care aveti deja copii,cum erati inainte,cum sunteti acum,si pe cele care inca nu au copii.
eu una am un instinct matern foarte dezvoltat.m-am uitat zilele trecute prin poze mai vechi si sunt numeroase in care eu sunt cu bebei in brate sau sunt in juru-mi.
pot sa spun,de asemenea,ca simt o dragoste nemasurata pentru copiii mici.ma topesc de fiecare data cand ii vad.chiar si pe strada daca vad un copil mic nu pot sa nu zambesc.as sta minute in sir sa ii privesc
din aceasta cauza am si o mare temere:aceea ca nu voi putea avea copii (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) .ma ingrozeste acest gand dar incerc sa il tin cat pot de departe.
in alta ordine de idei,acest instinct se rasfrange si asupra celor din jur.prietenul meu este cel care se bucura (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) de acest lucru,dar si amicii,parintii si toti cei care imi sunt dragi.
la voi cum e?

[lidi]

Si eu sunt de parere ca instinctul matern se naste odata cu copii. ( sau se formeaza incet in timpul lunilor de sarcina)
Mie imi placeau copilasii dar nu pot spune ca eram innebunita dupa toti ci trebuia sa ma atraga ceva la ei mai special ca sa mi se para mai deosebiti sau sa-mi merite atentia.
Prietenii noastri casatoriti inaintea noastra au adus pe lume o fetita minunata de care ne indragostisem si eu si sotul meu, si credeam ca nu vom putea iubi alt copilas inafara de ea si ne intrebam adesea cum va fi cu ai noastri.
Ne-a binecuvantata Dumnezeu cu un baietel , un ingeras minunat si de cum a venit pe lume ceva magic s-a intamplat. Nu mai exista nimic in univers decat David. Ii sorbeam respiratia, il fotografiam daca puteam in fiecare secunda si eram innebunita dupa el, incat de multe ori abia asteptam sa se trezeasca ca sa-l iubesc din nou, iar dragostea mea pt. fetita prietenilor nostri parca disparuse complet.... (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) . Nu am realizat cum a palit toata dragostea ce o aveam pt. ea decat cand am revazut-o dupa ce-l aveam pe David in brate. Pur si simplu nu mai eram capabila sa simt ce simtisem pt. ea inainte (daca treceau cateva zile muream de dorul ei si trebuia neaparat s-o vedem (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif) ).
Apoi a mai venit o alta minune de ingeras minunat pe lume - Filip-, iar sentimentele s-au reluat. Totul a reinceput. Toata transformarea si iubirea si imensa dragoste ce se strecoara in suflet odata cu venirea lui si chiar din timpul cat e in pantec- toate m-au invadat din nou la fel ca si cu David.
Am doi baieti si-i iubesc enorm iar al treilea este in burtica si stiu ca-l voi iubi la fel de mult ca si pe primii doi fara sa fac diferente intre ei. E ceva minunat.
E o adevarata binecuvantare sa poti avea copilasi si sa simti acea dragoste speciala si neconditionata incat te surprinde daca nu erai obisnuita cu asemenea sentimente inainte!