Esti pregatita sa te casatoresti?, Ce ar trebui sa stii despre partener inainte de casatorie? Options

[angeldust]

Trebuie sa recunosc ca discutia de ieri de la Bar m-a pus putin pe ganduri. Am vazut ca parerile sunt impartite in ceea ce priveste timpul pe care ar trebui sa il petreci impreuna cu partenerul inainte de a te avanta spre marele (im)pas numit casatorie.

Trebuie sa recunosc ca eu fac parte dintre sceptici si paranoici, asa ca am viziunea mea fireste asupra intregului fenomen. Trecand peste faptul ca nu prea sunt sigura de utilitatea casatoriei in societatea de azi, sa spunem ca regulile s-ar aplica si pentru concubinaj. Cand stii ca esti pregatita sa te muti impreuna cu cineva? Sau sa faceti un copil? Sau sa va petreceti restul vietii impreuna? Sau sa semnati actul magic?
Exista din experienta voastra anumite aspecte care ar trebui musai lamurite inainte? Daca da, care ar fi alea? Exista anumite intrebari care ar trebui raspunse? Atunci cand puneti in balanta si cantariti o asemenea decizie, care ar fi "the deal-breakers"? Ce ar putea interveni care sa va faca sa va razganditi intre timp chiar daca in primele luni credeati ca ati gasit marea iubire?


O sa incep eu lista cu ce imi trece mie acum prin cap ca ar trebui sa lamuresc inainte de un eventual legat la cap pe viata si apoi o mai completati voi:

1. As vrea sa stiu care e viziunea lui legata de viata ce ne asteapta, nu numai peste cateva luni sau un an, ci pentru ceva mai multi.
Ca daca el viseaza spre exemplu ca o sa ne luam bocceluta in spinare si o sa facem inconjurul lumii, ii dau mana prienteneste si ii spun "Drum bun", pentru ca visul meu nu implica sub nici o forma prea multe calatorii si o viata de trubadur. Si sa sper ca din dragoste pt mine isi va schimba visul ar fi o nebunie. Chiar daca as reusi sa zicem, oricum ar ramane mereu cu impresia ca nu isi vede visul cu ochii din cauza mea si in timp ar ajunge sa imi poarte pica si sa se razbune pe ce cale poate.

2. As mai vrea sa stiu care e atitudinea lui fata de casatorie/trait impreuna cu o persoana pt tot restul vietii. Ce crede el ca presupune asta. Isi imagineaza cumva ca o sa fim la fel de pasionali si peste 5 ani? Crede ca in cresterea si educarea unui copil se implica mai mult mama? E cumva genul caruia i se pare o corvoada sa duca gunoiul? Care este optica lui despre fidelitate si loialitate? Si nu neaparat optica exprimata (care poate fi un bullshit) ci cea care se deduce din actiunile lui trecute si prezente.

3. Vrea copii? Daca da, cand? cum? cati? Neaparat? Ca stiti cum e, daca el vrea pana la 35 de ani sa aiba echipa de fotbal in formatie completa si eu vreau sa astept pana la 50 sa fac unul ca am auzit eu ca ar fi posibil, atunci clar avem o problema.

4. Analizele la zi. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) Cred ca nu sunt deloc deplasata daca vreau sa imi vina cu buletinul complet de analize la zi. Sa stiu si io domle...poate are ulcer si mancarurile mele cu rantas o sa il omoare incet si sigur, poate are vreo BTS pe care nu am contractat-o pt ca am folosit pana acum prezervativ, poate are un alt gen de problema si nu poate face copii dar eu imi doresc neaparat, etc etc. Chestii care sunt bine de stiut din timp, parerea mea.

5. Bugetul la zi (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) De ce? Pentru ca o multime de divorturi pleaca de la bani sau NU se intampla din cauza banilor. Legat de buget as vrea sa stiu in special ce fel de datorii are: daca are credite, ce suma si pe cati ani, daca le plateste mereu la timp, daca e trecut cumva pe lista cu grad de risc de creditare mare de la banci pentru ca nu si-a platit vreo rata, etc. Toate astea ne-ar putea afecta f tare ca familie pe viitor mai ales daca nu as cunoaste situatia completa. Apoi m-ar interesa ce bunuri detine: are apartamentul lui? Vrea sa ne mutam in el? Daca nu are apt lui, are ceva impotriva sa locuiasca in apartamentul meu? Daca avem amandoi ce facem cu unul din ele? Apoi m-ar interesa ce venituri are. Cu cat poate sa contribuie la cheltuielile comune care s-ar dubla in caz ca am locui impreuna? M-as uita si la comportamentul lui vis-a-vis de bani : ca daca eu sunt mana-sparta si el un hagi tudose nu vad cum am reusi sa ne intelegem.

V-am zapacit de cap presupun (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Stiu ca nici un sistem din lume nu iti garanteaza o casnicie "divorce-proof" dar cred ca sunt anumite chestii care micsoreaza sau sporesc sansele. Chiar sunt curioasa sa aflu si parerea voastra si ce ati luat/ veti lua voi in calcul.

[scorpirescu]

Esti pregatita sa te casatoresti?

Nu.
Nici la 20 de ani nu esti. Nici la 25. Nici la 30. Nici la 40. Dar cu siguranta la 25 ai mai multe sanse la o alegere buna decat la 20, la 30 mai multe decat la 25 etc. La 20 daca se va dovedi o alegere buna se datoreaza numai purei coincidente si in nici un caz pentru 'ai stiut ce faci si in ce te bagi'.
Cu toate astea la orice varsta exista posibilitatea de a te insela in alegerea ta. Chiar si la 30 sau 40 de ani.
Ar putea reiesi de aici: atunci varsta nu are importanta.
Ba are. Are pentru ca cu cat varsta este mai mica cu atat in cazul in care ai facut o alegere proasta pierzi mai mult. Si asta dintr-un motiv care nici nu tine de tine (cum e cu cazul ca cu cat esti mai batran cu atat se presupune ca esti mai destept). Si ma refer aici la pierdutul unei perioade anume din viata ta.
Parerea mea este urmatoarea: fiecare perioada in varsta ta are farmecul ei, timpul merge numai inainte.. nu poti reveni la o anumite perioada din urma sa o retraiesti pentru ca tie ti-a placut tare mult sau pentru ca la momentul respectiv ai sarit peste ea si acu iti pare rau. (exceptam aici cazul in care aia cu minunea aia din geneva nu vor descoperi ceva care ne va ajuta sa ne reintoarcem in timp si sa mai traim o data (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) )
Fiecare perioada are farmecul ei si daca tu crezi ca de o anumita perioada te poti lipsi si trece mai bine la urmatoarea te inseli amarnic.
Asa privind lucrurile la 20 de ani daca te duce un pic capul si vrei sa-ti cladesti un oarecare viitor esti in scoala inca. Esti student, stai la camin, iesi cu gasca la bere si pierzi noptile prin discoteci. Te hotarasti peste noapte sa pleci cu cortul pe munte si sa stai vreo 2 saptamani numai cu conserve si paine. Bati toate molurile si iti cauti hainele cele mai trandy. Tremuri in sesiune si inveti cursurile dintr-un an intreg in doar 6 zile.
Si acum gandeste-te ca la 20 de ani esti indragostita lulea si crezi ca el este 'the one', esti convinsa ca cu el vrei sa-ti petreci toata viata, sa faceti copii si sa ii cresteti fericiti impreuna pana la adanci batraneti. Si la acea varsta e cel mai sigur sa fii convinsa (pe la 25 de ani incepi sa-ti pui intrebari... la 30 de ani esti mult mai selectiva si nu mai esti asa de sigura ca el ii cel mai potrivit). Asaaa, ziceam ca esti foarte convinsa si sigura. Te mariti. Inca n-ai copii... poti continua scoala. La 21 de ani faci un copil. No, amu nu mai poti fi student normal... treci la distanta sau renunti de tot. Si apare ulterior neprevazutul: el te inseala, va despartiti/ tu iti dai seama ca de fapt nu il mai iubesti / doamne feri se intampla ceva si ramai singura cu copilul. Te trezesti singura, fara nush ce ajutor.. scoala ai lasat-o, nush ce slujba nu poti gasi... si si daca ai gasi nu ai cu cine lasa copilul. Si nu ai decat 21 de ani. Si nu poti acum sa zici: no am gresit, stop. Copilul nu poate dispare si tu sa te intorci sa reiei ceea ce ai sarit peste.
Daca te casatoresti la 25 de ani, ai deja o facultate facuta.. ai inceput un servici. Ceva ceva tot ai apucat sa faci. Nu ai inca multe resurse sa si treci la facut copii insa. Parerea mea.
La 30 de ani e foarte posibil sa ai si o cariera in spate, ceva pus deoparte... iar copilului ii poti oferi mult mai multe.
La 20-25 de ani risti foarte mult ca odata casatorita sa depinzi foarte mult de barbat, iti pierzi independenta (financiara, da) pe care o consider foarte importanta, iar in cazul in care o sfarsesti prost ai mult mai multe sanse sa ajungi cum se spune 'pe drumuri' si fara nici un ajutor.
Si chiar si in eventualitatea ca nu dai gres in alegerea ta facuta la varsta foarte mica tot sari peste anumite perioade. Pe moment nu-ti dai seama si tot ce e nou te fascineaza si ti se pare ca tulai doamne ce ai mai realizat, dar mai tarziu iti vei da seama de fapt cat ai pierdut si nu mai poti recupera. Tot ce traiesti tu la 20 de ani daca te casatoresti si faci copii le vei trai si daca te vei casatori la 25 de ani sau la 30, dar ceea ce pierzi daca te casatoresti la 20 de ani nu vei putea sa faci mai tarziu, e pierdut pe vecie.

In consecinta, pana cand sa te gandesti la cat ar trebui sa stai cu o persoana si cat e bine ar trebui sa o cunosti inainte sa incepi sa iti croiesti o viata impreuna cu ea si sa intemeiati o familie, sa faceti copii ar trebui intai sa vezi cate ai reusit sa faci intai tu singura, pe cont propriu, cat ai reusit sa cladesti tu din tine si cat mai ai nevoie de facut.

Sau altfel: de ce sa spal si chilotii lui si sa fac de doua ori cel putin mai multe mancare inca de la 20 de ani cand pot face asta de la 25 sau 30? Si copilului ii pot oferi mult mai multe la 30 de ani decat la 20. Lojic.

Cam asta. Sper ca m-am facut inteleasa. O priceput cineva ceva din ce incerc sa bolmojesc? (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

Sfatul lui scorpirescu: Nu va grabiti! Circulati cu viteza legala (IMG:style_emoticons/default/322.gif) De ajuns tot in celasi loc veti ajunge (daca intre timp nu pierdeti controlul volanului si sfarsiti intr-un copac), dar n-ati putut deloc admira locurile prin care ati trecut.

scorpirescu cel sfatos