sufletul meu, raspuns pentru bebe_maria Options

[bebe_maria]

Vesta iti multumesc anticipat pentru timpul pe care o sa-l acorzi intrebarii mele (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif)
Intrebare pe care defapt nici nu stiu cum s-o formulez: este vorba despre starea mea sufleteasca care nu este cum trebuie de ceva vreme incoace. Pe scurt: in octombrie 2006 am plecat din tara si am venit in America unde m-am casatorit cu cel care este acum sotul meu dupa o linga si dificila relatie la distanta. Am sperat ca fiind impreuna pe un loc totul sa fie bine dar de cand am venit aici starea mea este din ce in ce mai chinuitoare: nu ma adaptez, mi-e dor ingrozitor de casa, am senzatia ca nu sunt pe drumul pe care ar trebui sa fiu si nu stiu daca asta se datoreaza locului in care sunt sau relatiei mele. Mi-a pierit entuziasmul, cheful de viata, dorinta de descoperi lucruri noi, de a progresa profesional simt ca m-am indepartat de Dumnezeu de cand sunt aici, nu reusesc sa-l regasesc nici cand merg la Biserica, intr-un cuvant ma simt pierduta, fara inspiratie. Ma tot gandesc sa ma intorc in tara pentru ca vreau sa fiu mai aproape de ai mei dar asta inseamna probleme cu sotul, trebuie sa o luam de la capat acolo dar parca nu reusesc sa vizualizez un viitor pentru noi doi impreuna (ceea ce de obicei pot in alte directii macar pe termen scurt), tot simt ca nu fac ceea ce ar trebui sa fac.
Uite ca ma lungii mai mult decat vroiam (IMG:style_emoticons/default/blush.gif)

Data nasterii e 28 noiembrie 1980
Locul nasterii: Craiova
Ora nasterii: 11pm
Ultima zi de nastere am aniversat-o in New York.

Multumesc inca o data.

[Vesta]

Off, ce bine ar fi fost ca acum să te fi pregătit să pleci în America şi să-mi fi cerut să-ţi fac horoscopul şi o compatibilitate cu cel pentru care ai traversat oceanul. Numai am intrat puţin în mintea şi în sufletul tău şi m-am speriat de ce simţi şi ce-ţi trece prin cap. Copilule, lasă gândurile astea sumbre, pentru că o să fiu sinceră cu tine: o parte din probleme se datorează şi felului cum gândeşti, imaginaţiei tale care o ia adesea razna, suspiciunii, neîncrederii tale atât faţă de partener, cât şi faţă de oricine. Ţi-am simţit senzaţia pe care o ai de a fi într-o închisoare sau de capcană din care nu poţi să evadezi.
Am multe legături cu fete din SUA şi Canada, ca şi din diferite ţări din Europa, majoritatea fiind căsătorite cu cetăţeni ai ţărilor respective, ceea ce constituie o dificultate în plus datorită diferenţelor de cultură, mentalităţi şi tradiţii. Dacă soţul tău este tot cetăţean străin înseamnă că ştii despre ce vorbesc, dar cu oricine te-ai fi căsătorit în aceşti ani şi fără să te maturizezi emoţional şi mental, acelaşi probleme ai fi avut.
Nu poţi să te dai bătută pentru că însuşi sensul vieţii tale este să înveţi lecţia parteneriatului, a căsătoriei, a geloziei, posesivităţii şi a stăpânirii instinctelor.
Ştiu, din proprie experienţă că nu este uşor să te învingi pe tine însăţi, aici bătăliile câştigându-se cu multă sudoare şi trudă. Dar este singura cale ca să-ţi găseşti liniştea sufletească.

[bebe_maria]

Multumesc pentru raspuns Vesta, mi-era si teama sa intru sa verific (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) .
Sotul e roman, diferente culturale nu ar fi, mai mult de educatie si gandire, din cum te exprimi tu inteleg ca nu prea suntem compatibili, lucru pe care il simt si eu mult mai mult de cand stam impreuna. Dar simt ca ma pierd pe mine in relatia asta si nu stiu ce sa fac sa fie mai bine, in tara Biserica, Dumnezeu era cel care imi reda mereu echilibrul interior, familia mea.
Ai dreptate ca am o imaginatie bogata si exagerez de multe ori (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) , eu de obicei imi pun toata increderea intr-o persoana dar daca ma dezamageste o data nu mai reusesc sa revin la starea initiala.
Daca imi mai poti da ceva sfaturi, pe privat, daca nu iti multumesc oricum, stiu ca trebuie sa gasesc singura solutia.

[Vesta]

Multumesc pentru raspuns Vesta, mi-era si teama sa intru sa verific (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) .
Sotul e roman, diferente culturale nu ar fi, mai mult de educatie si gandire, din cum te exprimi tu inteleg ca nu prea suntem compatibili, lucru pe care il simt si eu mult mai mult de cand stam impreuna. Dar simt ca ma pierd pe mine in relatia asta si nu stiu ce sa fac sa fie mai bine, in tara Biserica, Dumnezeu era cel care imi reda mereu echilibrul interior, familia mea.
Ai dreptate ca am o imaginatie bogata si exagerez de multe ori (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) , eu de obicei imi pun toata increderea intr-o persoana dar daca ma dezamageste o data nu mai reusesc sa revin la starea initiala.
Daca imi mai poti da ceva sfaturi, pe privat, daca nu iti multumesc oricum, stiu ca trebuie sa gasesc singura solutia.

Iubita mea, nu am spus nimic despre faptul ca sunteti incompatibili: nici nu aveam cum sa spun asta pentru ca nu mi-ai dat datele lui. Si iarasi se confirma ceea ce am intuit: ca tu ai tendinta de a distorsiona si de a nu avea incredere in oameni, inclusiv in barbatul cu care te-ai casatorit. Horoscopul natal te-ar fi ajutat sa vezi ca ai cateva lucruri importante de indreptat la tine insati, iar un studiu de compatibilitate te-ar fi ajutat sa afli anumite laturi ale personalitatii sotului tau si punctele slabe ale relatiei voastre.
E mai comod sa dam vina pe incompatibilitate, dar crede-ma ca 80% din cupluri sunt mai mult sau mai putin incompatibile.
Am mai scris si in alta parte, partenerul ideal este asa pentru ca este ... de neatins.
Si dovada cea mai conludenta sta in mai multe cazuri de femei care s-au straduit din rasputeri sa desparta barbatii pe care ele ii considerau a fi partenerii lor ideali de sotiile lor si care dupa cativa ani de casatorie, l-ar fi trimis cu drag inapoi.