Problema de compatibilitate sau de adaptare?, Topic pornit de la Astrologie Options

[Master of Norule...]

Bebe mai stai o perioada vezi ce se intampla lupta si tu cu integrarea care de multe ori e dificila si apoi vezi ce decizie iei, asa-i poti sa-ti indulcesti sederea venind mai des acasa sau ducandu-i pe ai tai la tine. Asa-i tre' sa-i spui ca tre' sa gasiti o solutie de mijloc sa va fie la amandoi bine.
Am o prietena s-a maritat si s-a mutat la Constanta ca el era de acolo si in primii ani la o luna era acasa, ii era dor de ai ei ii era dor de viata de acasa. Treptat s-a mai rarit perioada cand venea acasa, probabil asa a simtit ea ca ii e mai usor sa se adapteze la noua viata ce o incepea acolo.La tine e distanta asta mare, dar cumva cred ca puteti gasi o solutie si daca va iubiti o sa treceti peste asta.
Sper sa-ti fie bine, e tare greu sa fii intr-un loc si sa-ti doresti sa fii in altul.

Nu nu sunt man asa mi-am ales nick-ul eu m-am gandit la numele intreg si pt. ca nu-mi plac regulile (mi se pare ca-ti bareaza creativitatea), l-am ales asa.

[bebe_maria]

ANgel si MofNoRules intai va multumesc pentru ca v-ati facut timp sa-mi dati si mie niste sfaturi (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) .
In legatura cu testul acela, nu-s experta si de-asta nici n-am stiut cata munca presupune, am crezut ca e ceva la nivel general, asa cum spune despre mine cateva lucruri poate spune si despre noi doi impreuna. Altfel nici n-as mai fi intrebat (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) .

Angel sunt perfect constienta ca barbatii sunt construiti altfel, ca siguranta materiala este pentru ei o prioritate in a se simti bine in calitate de 'cap al familiei' si cred ca este un lucru bun si normal. Eu imi inteleg sotul, ma bucur ca este responsabil, ca vrea sa aiba grija de familia noastra dar asa cum ai spus tu as vrea sa ma inteleaga si el pe mine care nu sunt asa de usor adaptabila, eu cred ca e bine sa ai familia aproape si mereu am fost si sunt f apropiata de ai mei (acum si mai mult ca inainte simt asta, suntem norocosi sa ne avem unii pe altii si e pacat sa nu ne bucuram de lucrurile bune impreuna si sa ne sustinem cand sunt probleme), ca in tara asta nu ma regasesc deloc, ca in afara de partea materiala simt ca nu-mi poate oferi nimic. Vad atata imoralitate si atatia oameni atat de departe de lucrurile care conteaza cu adevarat in viata incat ma sperii; nu vreau sa devin asa, nu vreau ca copii mei sa creasca aici, nu avem prieteni care sa simta macar asa ca mine pt ca toti sau majoritatea care raman aici o fac doar pt bani, viata se limiteaza la cati bani fac si ce-si pot cumpara cum se pot distra cu banii aia. Atat.
Ar fi multe de spus pe tema asta, cred ca mi-ar lua ore intregi sa povestesc tot ce simt eu la adresa Americii.
Cai de mijloc am incercat sa gasim dar sotul ar fi vrut sa facem ca el mai mult decat asa cum vreau eu. Adica sa stam aici 10 ani si apoi sa venim in tara dar intre timp incepuse sa-si faca planuri de pensionare aici, plus ca daca facem un copil si el se integreaza aici o sa fie si mai greu sa ne intoarcem.
Cu venitul in tara lui si o data pe an i se pare o mare concesie, la mine e minim pentru a supravietui dorului.
Sunt aici de 2 ani si o sa mai stam inca vreo 2 pana iau eu cetatenia americana. Dar in fiecare zi simt mai mult ca nu e locul meu aici, ca ma indepartez de ceea ce conteaza, ca nu ma regasesc, ca mi-e dor de Dumnezeu (aici Biserica ortodoxa e o camera intr-o casa obisnuita, slujba dureaza maxim 1 ora, parintele incearca sa-si atraga enoriasii mai mult cu cafele de la Starbucks si de-ale gurii pentru ca asa cum spune si el, intr-o tara in care muncind ai casa masa haine si tot ce-ti mai doresti material e usor sa uiti de Dumnezeu pt ca de obicei problemele sunt cele care te intorc catre el, din pacate).
Eu il inteleg pe Florin ca visul lui a fost mereu sa ajunga in America si a reusit, a facut scoala, masterat aici si acum ii este greu sa renunte la toate astea. Dar si eu simt ca imi pierd identitatea aici si nu pot sa ma trezesc in fiecare dimineata cu gandul 'of, tot aici sunt'. As vrea sa stiu ce anume depinde de mine, ce pot schimba pentru ca nu-mi dau seama cum pot eu imbunatati situatia. Nu as vrea sa venim in tara si sa il vad pe el nefericit si suferind cum sunt eu acum.
De-asta sunt asa nehotarata, nu stiu ce sa fac.

O sa incerc sa-i aduc pe ai mei aici in vizita, asta e urmatorul pas, poate apoi imi vin alte idei mai bune (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) . Ma rog, daca li s-o da viza pentru ca si asta e ceva nesigur, in plus noi locuim intr-o garsoniera si nici nu ne permitem mai mult in viitorul apropiat daca vrem sa strangem un ban.

Si Vesta, nu cred ca sunt egocentrica, in relatia asta eu mereu am incercat sa ma dau dupa el, sa-i fei bine, am mers si am stat in locuri care mie imi displaceau profund doar pt ca acolo era casa lui, mi-am luat serviciul cu mine desi am iesit mai mult in paguba, am lucrat noaptea doar ca sa pot sa fiu cu el, mi-am facut tot programul asa incat sa ma pot dedica in primul rand relatiei noastre. Dar m-am trezit intr-o stituatie in care nu sunt fericita. Eu aveam job cu sperante mari de imbunatatie in tara, aveam familia mea, cei cativa prieteni imi inveseleau zilele grele, aveam zona mea de confort. Am lasat tot si am venit aici si m-am trezit ca ar trebui sa fiu recunoascatoare pt ca el m-a adus in America?! De parca in Romania eram cea mai nefericita fiinta. Adica nici n-am simtit ca efortul meu ar fi fost vreodata apreciat.

[Cleo]

Maria incearca sa nu mai cauti acolo ce ai avut in tara pt ca probabilitatea sa fii dezamagita este f mare. Prietenii ca in copilarie cu greu ai sa legi si aici as spune ca-ti trebuie o doza de noroc. Multi emigranti au impresia ca trebuie sa se imprieteneacsa si umble in grupuri de romani doar pt ca vorbesc aceeasi limba. Nimic mai gresit! Eu prefer de departe putin si de calitate decat mult si fals. Faza cu subiectul principal de discutie, banii, din pacate si aici e la fel. Probabil pt ca multi au luat startul din acelasi loc, desi IMO nimic mai neadevarat si cei ramasi in umra ii invidiaza pe cei care si-au luat avant.

Sambata am fost in catedrala unui sat de munte si sincer, desi eu nu prea merg la biserica si credinta mea nu e ca la carte, sint mai degraba agnostica, in fata moastelor sfintei Ana de la Beaupre am avut un sentiment foarte foarte straniu si ca sa fiu exacta pana la capat bisericile catolice in general, imi dau sentimentul acela de casa a Domnului. Aici in Montreal sint cateva biserici ortodoxe insa atmosfera e departe de piosenie si credinta. E un soi de job facut rapid si lume care se inchina fara a da vreo insemnatate gestului. In fine, nu ma lansez.

Deci sfatul meu este sa nu mai cauti acolo ce nu exista ci sa incerci sa te adaptezi asa altfel cum e.
Daca te hotarasti sa stai cei 10 ani lasa gandurile si fa totul in asa fel incat sa te integrezi acolo. Ce limbi straine vorbesti? Meseria de translator exista in foarte mule domenii. Si noi in asigurari avem departamentul cu pricina. Schimba-ti job-ul daca nu te provoaca suficient. Nu astepta de la el, Florin, fara sa fi incercat macar odata sa-i spui ca astepti samd.

[bebe_maria]

Cleo stiu ca ai dreptate, in teorie stiu si eu ca nu trebuie sa caut exact ce aveam ci sa fiu deschisa pentru ca lucrurile pot fi diferite dar la fel sau chiar mai bune. Nici eu nu caut neaparat prieteni romani, sunt deschisa oricarei natii si culturi atata timp cat este vorba de oameni cu care am ceva in comun ca sa pot porni o relatie. In plus imi place sa invat lucruri noi despre alte stiluri de viata si obiceiuri (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) .
De stat 10 ani aici nu vreau, ma ingrozeste gandul. Totusi vreau sa stau pana iau cetatenia just in case.. nu se stie niciodata ce-o fi nevoie sau ce oi vrea sa fac mai tz si daca tot am ajuns pana aici...

N-am mai mers la Biserica de 2 saptamani, nici n-am tragere de inima sa merg aici cand stiu ca nu simt mai nimic special (IMG:style_emoticons/default/sad.gif) .
Voi ce parere aveti daca in timpul slujbei, inainte de predica trece un barbat prin Biserica cu un cos pe la toti ca sa puna bani? Fiecare cat vrea, majoritatea dau 1$, eu dau din cand in cand. Inteleg ca Biserica nu e ajutata de Stat si ca e nevoie de oameni ca sa o sustina dar mi se pare asa aiurea sa vina sa stranga bani in timpul slujbei, in Biserica. M-am simtti f aiurea la faza asta de cand am intrat pt prima data.
Si inca ceva trist, parintii lui Florin merg la o Biserica din Queens si vroiau ca si noi sa facem nunta acolo. Am mers o data si mi-a displacut asa de mult incat am zis no way. Deja eu mergeam la cea din Manhattan (cea despre care am tot povestit, cu cafelele si banii) si totusi era cat de cat mai bine. Daca va puteti inchipui, preotul din Queens s-a suparat pe noi, dar suparare serioasa incat nu si-a mai lasat fiica sa ne naseasca, asa cum vorbisem initial (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) . A zis ca de ce ne ducem la concurenta.

Sweet, serviciul asta e unul din cele mai bune joburi pe care le poate gasi un emigrant fara vreo experienta de munca aici. Am fost norocoasa ca l-am gasit si s-a datorat mult faptului ca stiu engleza bine si ca aveam totusi o facultate. E un job destul de solicitant, salonul este mare, pe 5th Avenue, vin numai bogatasi, serviciile sunt scumpe si trebuie sa le oferi tot comfortul. Noi avem in medie 200 clienti pe zi, programarile se fac pe computer cu ajutorul unui software special creat pt saloane, sunt o multime de detalii de invatat pt ca feicare persoana care lucreaza aici necesita un anumit timp pt a face un lucru pt care o alta persoana necesita alt interval de timp. De obicei nimeni nu vine pt o singura programare deci trebuie sa te descurci sa sincronizezi 2-3 programari si trebuie sa faci asta repede pt ca nimeni nu sta la telefon sa te balbai tu. As spune ca in Romania jobul seamana cu cel al unei receptioniste/secretare/asistente personale, aici joburile nu sutn asa de bine delimitate, eu fac si comenzile de office supplies, trimit faxuri, fac comenzi de mancare pt clienti, o multime. Acum m-am obisnuit cu ceea ce am de facut si nu-mi mai este greu, sunt obosita pt ca trebuie sa stau mereu in picioare, sa fug sus-jos mereu si cel mai neplacut, sa suport o temperatura de 12-15 grade pt ca asa vrea proprietarul salonului. As vrea sa fac si altceva, am si tradus putin, aici nu-mi trebuie autorizatie, sistemul e mult mai simplu, notarizarea este gratis, trebuie sa semnez doar in fata lui deci e mai mult o atestare a identitatii celui care semneaza traducerea.
Daca as vrea sa lucrez ca profesor ar trebui sa merg la faculta.
Daca as vrea sa avansez ca asistent de manager/ manager ar trebui sa schimb compania pt ca aici cei care ocupa pozitiile astea sunt bine fixati in post, Louis isi alege oamenii si pe motive sentimentale, sunt persoane care lucreaza cu el de la inceput si nu i-ar schimba decat daca ar fura de ex. Ceea ce nu cred pt ca ii vad cum traies mai mult in salon decat in alta parte.
Repet, fara studii aici asta e cam jobul de la care pot incepe in orice companie.
CU traducerile as putea face bani mai multi dar eu stiu engleza (doh, everybody does!), franceza (asa s-asa pt ca am cam uitat-o) si romana (useless most of the times). Nici macar meditatii n-am cu cine sa fac pt ca exista programe gratuite pt emigranti.
Cand am avut de tradus a fost bine, imi dadeau 20-30$ pe pagina (si am inteles ca asta e pret mic), erau doar diplome pe care eu le faceam in 5-10 min. Mi-am trimis cv-ul la multe firme de tradus dar nimic.

Sweet, ce ziceai tu de job-ul de prof de mate cu meditatii, asa ma gandeam si eu. Salariul este mic dar il poti compensa altfel. Mami e prof de mate, nu mai preda in scoli de vreo 15 ani dar inca face meditatii iar cand lucra si in scoala isi dubla sau chiar tripla salariul cu meditatii. Totusi aici e mai usor sa fii profesor, matematica de liceu e mult mai usoara decat ce se invata la noi, materia din clasele 11-12 li se preda aici abia la facultate (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) .