Coelho Options

[Diana.]

In general refuz cu obstinenta sa fac ce fac si ceilalti, pentru ca asa e la moda...
Am auzit de citeva ori de Coelho si mi-am zis in sinea mea: cine mai e si asta?
Si ca un tauras incapatinat ce sint, am cautat pe net sa vad ce si cum..sa ma dumiresc.
Nu va spun decit atit: dupa citeva pasaje , am iesit in goana mare din casa si m-am oprit in prima librarie...
Si nu imi pare rau! Dimpotriva!

CITEVA CUVINTE ...PREA PUTINE..


Pe lumea asta sint carti..si carti, dupa cum sint cititori si cititori.
Receptarea unei scrieri va fi diferita, functie de cel care lectureaza.
Coelho abordeaza un stil  aparent facil, cel putin in "Alchimistul", unde ai impresia ca asculti o poveste, o simpla poveste...
Dar orice poveste are si o morala, indiferent ca vorbim de "Croitorasul cel viteaz" sau de un basm cult.
Ceea ce m-a impresionat pe mine la Coelho este ca, in ciuda aparentelor, el nu iti da totul pe tava nici nu vrea sa impuna vreo idee.
Il lasa pe cititor sa discearna, sa filtreze, sa gindeasca.
Mie, cel putin, mi-a dat dureri de cap.
In spatele unor cuvinte simple se ascund mari adevaruri.
< "Nu stiu cum il cauta pe Dumnezeu la seminar" , se gindi el, in timp ce privea rasaritul soarelui. > - Ei bine, fraza aceasta, citita pe net, m-a pus pe jaratec.

Siacum daca o luam scolareste,  :P s-ar putea face o paralela lejer intre " Noaptea de Decemvre " a lui Macedonski si "Alchimistul" lui Coelho: aceeasi calatorie spre Mecca, spre Adevar, aceeasi cautare a eegoului , in definitiv.
Aceasi neputinta de a ne depasi datul <vezi englezul care vrea sa devina alchimist si cel care doreste sa ajunga la locurile sfinte>.


Pentru mine insa cartea a capatat valorile unei lectii de viata.

Tot ce pot sa spun (pe proprie raspundere :P ) este ca Paulo Coelho va da mult de furca, de acum inainte criticii literare, pentru ca resursele sale, par, cel putin pentru moment, inepuizabile.
Si am curajul sa afirm ca literatura universala va fi marcata de "momentul" Coelho.

[tyzy]

Prima carte citita a fost "Veronica decide sa moara". Am vazut-o pe biroul verisoarei mele si cum nu aveam ce sa fac in ziua aia, am inceput s-o citesc. Si n-am mai lasat-o in ziua respectiva pana nu am terminat-o.
N-o sa v-o povestesc ca sa nu va stric misteru, dar o sa radeti la sfarsit ca si voi stiati lucrul pe care il afla Veronica in final si nu e mare filosofie in asta..... Dar ne trebuie cineva sa ne reaminteasca din cand in cand ca viata este frumoasa, ca putem s-o traim asa cum vrem, ca nu suntem nebuni daca nu traim normalul impus de altii, si cel mai mult, ne indeamna sa ne regasim pe noi insine.

Unii zic ca este comercial Coelo, dar eu zic ca abordeaza teme simple, uitate de lume in viata asta agitata, si le da viata intr-un limbaj usor, care sa nu te oboseasca. Pe mine ma enerveaza cartile care asa te invaluie in cuvinte si expresii ca de multe ori, ca sa inteleg ideea autorului trebuie sa recitesc in urma ca sa ma prin si eu.
Oricum, Alchimistul chiar a fost printre ultimele carti citite - pt ca prea era la moda. Dar m-au captivat "11 minute", "Al cincilea munte" si i-am dat o incercare si "baietasului". Am citit-o in engleza, fiind plecata din tara la momentul respectiv, si chiar mi-a dat forta sa trec peste cateva momente delicate din viata mea. Nu m-a invatat cum sa vad lucrurile, ci mi-a reamintit ca pot mai mult, ca trupu si sufletul fiecaruia pot lucra impreuna si pot realiza ceva maret.
De multe ori ne pierdem printre oameni, nu mai stim ce e real si ce nu e, incepem sa traim dupa normele altor persoane numai din motivul ca asa trebuie, sau ca asa e la moda.

Interesanta mi s-a parut ideea de la care a plecat Coelo cand a scris Veronica, si anume : "The strength and tragedy of Veronika's fictional story was instrumental in passing new government regulations in Brazil that have made it more difficult to have a person involuntarily committed. Like any great storyteller, Coelho has used the realm of fiction to magically infiltrate and alter the realm of reality." --Gail Hudson