nu-mi revin nicicum! Options

[carmelia]

mda..aceeasi si aceeasi poveste de 4 ani....el..razvan...
nu-mi revin, fetelor si aici pot vorbi deschis despre asta ca nu stie ca am schimbat forumul. dincolo mai intra si nu vroiam sa afle ca mi-e greu.
daaaa...recunosc...mi-e ingrozitor de greu fara el...a devenit un drog si cu toate ca mi-s foarte constienta ca, poate...ne chinuiam reciproc...ca nu e omul care sa-mi dea linistea de care am atata nevoie...ca nu e omul langa care sa ai siguranta si incredere...cu toate astea il doresc...si il doresc,....si tot pe el il doresc...
de 4 ani se dau lupte in mine intre ratiune si suflet. de ce? de ce nu pot sa fiu eu aia logica si rationala...de ce nu pot sa pun o data punct si sa-mi vad de viata mea...de ce dracu nu mi-l pot scoate din minte?
stiu ce veti spune...timpul vindeca ranile...ei bine la mine nu-i deloc asa...
am observat ca timpul ma duce si mai mult langa el..langa amintirea lui. poate traiesc in trecut, da...e adevarat...dar cel mai rau ma doare faptul ca nu ma mai pot apropia de nimeni.
maica-sa ma suna..cand am impresia ca mi-am revenit cat-de-cat..ma suna mica-sa si iarasi ma intoarce din drum...
nu mai stiu ce sa fac...imi lipseste si simt ca nu pot respira fara el. mi-s bulversata, nu ma mai inteleg, lupt cu toata puterea mea sa-l scot din inima mea, din capul meu...ca in cele din urma sa ma intorc in acelasi punct...de fiecare data in acelasi punt...la iubirea pt. el. asta nu-i iubire..asta-i obsesie!
nu ma mai inteleg, fetelor..am 30 de ani, ce d-zeu??? nici la 18 ani nu am patit asa ceva..de ce acum??? ce dracului am??? am ajuns la concluzia ca am innebunit de tot si asta doare...doare ca nu mai pot fi ceea ce am fost...doare ca oricat de mult incerc sa-mi impun ca totul tine de obisnuinta, la urma urmei tot acolo ma intorc...IL IUBESC si nu pot trai fara el!!!!

[carmelia]

auzi vijelie...esti total, mey..hahahaa...
ca si toti barbatii astia, de fapt...nu va vedeti decat lungul nasului...
de psihologie si dedesupturi nici gand....

bey copile...stiu ce-i aia sa traiesti riscant...stiu ce-i aia nebunie, stiu ce-i aia adrenalina....

cu doua posturi inainte iti spuneam c-am sarit cu coarda in cap...skiez de la 4 ani in viteza nebuna, ma arunc de fiecare data cand am ocazia de pe corabia de la costinesti, am cazut de la etajul III ramanand cu maini si picioare rupte, ani de zile am fost suspecta de cancer ai mei asteptant din clipa in clipa sa dau ortu popii...si numai io stiu cum am reusit sa-mi bag picioarele in toti doctorii si sa traiesc si-n ziua de azi (si toate astea cu zambetu pe buze ca sa nu moara si maica-mea de durere)....
dar recunosc, mey... mi-e frica de suferinta...a mea sau a celor la care tin...

nu-mi spune tu ce inseamna sa traiesti pe muchie de cutit...
tu nu-ntelegi ca acum trebuie sa ma asez la casa mea, mey si sa fac copii...nu sa alerg de nebuna pe-un motor?

asta-i problema mea...vreau pasiune dar vreau si stabilitate...

ma indoiesc ca daca ai avea copii ai mai merge ca bezmeticul si inconstientul pe-un motor...nu de alta dar atunci depind altii de tine si nu-ti permiti sa-ti mai pui viata in pericol...
vezi ce inseamna maturizarea??? schimbare...de mine depind ai mei...vreau sa depinda si un copil de mine si o familie si etc..etc...
asta trebuie sa fie la mine schimbarea in aceste momente...sa am familia mea, dracului...nu sa alerg de nebuna pe drumuri si sa ma trezesc intr-un pom, ai mei ramand pe drumuri dup-aia...
acu vezi de ce nu-mi iau carnet??? nu ca mi s-ar putea intampla mie ceva...ci celui de langa mine...pt. ca io mi-s prea fricoasa sa nu ma gandesc la cei pe care-i iubesc ca depind de mine...

asa ca...fii baiat gigel si nu-mi da mie lectii de viata ca io zburam cu skiurile cand te jucai tu cu puta-n balta...si o fac si-acum, dar mai cu cap...

si nu ma dau mare si tare...nu mi-s decat o femeie cu sentimente, emotii si slabiciuni...fapt ce l-am negat ani de zile....