nu-mi revin nicicum! Options

[carmelia]

mda..aceeasi si aceeasi poveste de 4 ani....el..razvan...
nu-mi revin, fetelor si aici pot vorbi deschis despre asta ca nu stie ca am schimbat forumul. dincolo mai intra si nu vroiam sa afle ca mi-e greu.
daaaa...recunosc...mi-e ingrozitor de greu fara el...a devenit un drog si cu toate ca mi-s foarte constienta ca, poate...ne chinuiam reciproc...ca nu e omul care sa-mi dea linistea de care am atata nevoie...ca nu e omul langa care sa ai siguranta si incredere...cu toate astea il doresc...si il doresc,....si tot pe el il doresc...
de 4 ani se dau lupte in mine intre ratiune si suflet. de ce? de ce nu pot sa fiu eu aia logica si rationala...de ce nu pot sa pun o data punct si sa-mi vad de viata mea...de ce dracu nu mi-l pot scoate din minte?
stiu ce veti spune...timpul vindeca ranile...ei bine la mine nu-i deloc asa...
am observat ca timpul ma duce si mai mult langa el..langa amintirea lui. poate traiesc in trecut, da...e adevarat...dar cel mai rau ma doare faptul ca nu ma mai pot apropia de nimeni.
maica-sa ma suna..cand am impresia ca mi-am revenit cat-de-cat..ma suna mica-sa si iarasi ma intoarce din drum...
nu mai stiu ce sa fac...imi lipseste si simt ca nu pot respira fara el. mi-s bulversata, nu ma mai inteleg, lupt cu toata puterea mea sa-l scot din inima mea, din capul meu...ca in cele din urma sa ma intorc in acelasi punct...de fiecare data in acelasi punt...la iubirea pt. el. asta nu-i iubire..asta-i obsesie!
nu ma mai inteleg, fetelor..am 30 de ani, ce d-zeu??? nici la 18 ani nu am patit asa ceva..de ce acum??? ce dracului am??? am ajuns la concluzia ca am innebunit de tot si asta doare...doare ca nu mai pot fi ceea ce am fost...doare ca oricat de mult incerc sa-mi impun ca totul tine de obisnuinta, la urma urmei tot acolo ma intorc...IL IUBESC si nu pot trai fara el!!!!

[carmelia]

neata dragilor,
stiu, mey ca vreti sa ma ajutati sa scap de starile astea si va multumesc enorm de mult....doar ca este pt. prima oara in viata mea cand nu reusesc. si nu cred ca este vorba de razvan, daca stau bine si ma gandesc....este vorba de toti ultimii 10 ani din viata mea care m-au adus unde am ajuns...
la mine e o problema exclusiv legata de mine, de ceea ce gandesc, de ceea ce simt....

vijelie dragule...nu caut barbat...poate chiar o sa ti se para ca ma contrazic dar pe bune ca nu caut un barbat cu care sa ma marit. am zeci de astia in jurul meu si culmea....chiar si buni de asa ceva...responsabili, protectori..etc...etc...exact ceea ce nu avea razvan. dar pasiunea??? unde o sa ramana pasiunea? intr-un amant, vorba ellei??? io nu fac asa ceva, fratilor ca daca ajung sa ma marit cu unu si sa-mi mai trag si-un amant se duc dracului toate principiile si idealurile mele pe apa sambetei si atunci chiar c-o sa ma sinucid ca si matusa-mea la 35 de ani...

in ultimii 10 ani am avut o viata de tot cacatul...numa prin spitale am umblat, numa diagnostice fatale am primit, numa suferinte in jurul meu. eu am ajuns foarte puternica psihic din cauza durerilor, dar un singur lucru m-a tinut in viata...d-zeu si speranta ca intr-o zi am sa-mi gasesc linistea in familia aia pe care mi-am dorit-o mereu.
si acum 4 ani am inceput ceva cu cel mai bun prieten al meu in ideea ca daca a fost capabil 13 ani ca si prieten sa vina la mine la orice ora din zi si din noapte cand aveam nevoie...ca si iubit va fi muuult mai bine...
daaa...a fost o pasiune de neimaginat....e o pasiune peste care nu pot trece si stiu ca si el sufera....stiu asta....

uite...azi-noapte iarasi n-am dormit...iarasi m-am imbatat ca o idioata ce mi-s...
a venit vara-mea la mine si cum de cateva zile imi spune sufletul ca el nu e bine...am pus-o sa-l sune sa ma linistesc. l-a sunat, chipurile sa-i dea un numar de telefon de la un prieten de-al lui care vinde parfumuri si din vorba in vorba a scos de la el faptul ca sufera ca un caine...ca moare de dorul meu...ca ma va iubi toata viata...ca bla..bla..bla..
era trist, era distrus, era varza...exact asa cum mi-s si io...si ce face?? sta si sufara exact ca si mine...sta la dracu in praznic si nu face altceva decat sa lupte cu el insusi sa ma uite. exact ca si mine se chinuie si lupta cu el insusi.... si nu va reusi...stiu asta...
o pus-o naiba pe vara-mea sa-i recunosca ca nici mie nu mi-e bine, cu toate ca bat toate cluburile...si cand i-o zis sa lase naiba orgoliile si sa lupte pt. dragostea noastra...stiti ce o facut??? i-o trimis un mesaj cu: SA AI GRIJA DE EA!!!!
no...dracu il mai intelege si pe asta...tot timpul o facut asa...din gura ma iubea si cand era ceva de facut...la dracuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.....
dar mai bine c-o fost asa ca nu mai am nervi de inceputuri si sfarsituri si puii mei....

pe de alta parte ma simt ca dracu si din cauza aluia cu care am avut mica aia aventura, sau ce naiba o mai fi si asta.
asa am patit toata viata mea cu barbatii astia....asa sunteti voi, mey vijelie...
cine naiba m-o fi pus sa ies si cu asta, sa vorbim cate luna si in stele, sa-l fac sa se indragosteasca de mine cand stiam clar ca nu mi-s capabila de asa ceva acum. ...offff d-zeule...cum naiba sa nu sufar in viata cand si io chinui la randul meu sufletele nevinovatilor???
asta om la 33 de ani, divortat dupa 12 ani de relatie ( 6 ca prieteni si 6 casatoriti), de cativa ani singur...imi trimite mesaje ca ma iubeste si stiu sigur ca asa simte ca de aia am si intins-o cand am simtit ca tipu se implica.....isuse cristiase ca-mi vine sa ma arunc direct in cap de la etaj....


asa sunt toti barbatii, la naiba...la inceput is disperati dupa mine...toti se indragostesc...dupa care aleg si io pe unul rational..adica sa ma atraga fizic, sa fie destept, sa aibe cariera..sa nu-mi fie inferior din nici un punct de vedere...si dupa ani de zile de iubire, lupta cu viata, cu toti cei din jur, cu tot pamantul..sa nu stie sa aprecieze, sa faca numa tampenii care sa-mi distruga increderea in iubire, in relatie, in el, in tot ce-i frumos pe lumea asta.....si sa stea sa sufere departe de mine, chinuindu-ma si pe mine in egala masura...


doamneeeeeeeeeeeeeee d-zeuleeeeeeeeeeeeeee ce-i cu lumea asta????????????????? am ajuns la concluzia ca sistemul meu de valori e varza...ca tot ce am crezut  despre iubirea aia care tine toata viata, despre curaj, despre lupta, despre omenie, despre dracu mai stie ce am io pe creier...nu-s decat minciuni...minciuni ale lumii asteia de cacat!!!!! nu pot fi altrfel...nu pot gandi altfel...nu pot, oricat as incerca sa nu mai fiu idealista nu reusesc pt. ca nu mi-s cladita decat sa simt, sa gandesc, sa traiesc asa..chiar daca doar intr-o poveste imaginara...