Divortul distruge sau intareste copiii ? Options

[teodorescu danie...]

faptul caci am divortat si-am lasat copilul cu tatal lui fara sa vizitez oare la facut sa sufere ?
eu am considerat in acel timp caci l-am last unde are sa primeasca ce este mai bun
acum as dori sa-l vad dar imi este frica sa incerc sa-l vad

[deedee29]

Lasand la o parte mesajul usor incoerent, poate simplul fapt ca isi pune astfel de intrebari e un semn de "mantuire". Greseala recunoscuta e pe jumatate iertata, iar faptul ca se caieste de ce a facut si ca pune sub semnul intrebarii comportamentul ei din momentul divortului inseamna ca inca mai poate sa repare ceva din raul facut. Ma abtin de la a judeca si de la a face supozitii in legatura cu motivele care au dus la decizia de a pleca de langa propriul copil si daca ele pot fi sau nu scuzabile, desi nu e in firea mea sa acord prea multe circumstante atenuante oamenilor. Probabil ca sufera suficient (sau asa ar trebui sa simta, ma gandesc eu) ca sa mai pun si eu sare pe rana. Cu siguranta insa intrebarea e inutila, un copil sufera atunci cand nu creste langa amandoi parintii, iar frustrarea e si mai mare cand acel parinte e mama. Si aici am putin de "experienta second-hand", pentru ca mama a fost un astfel de copil parasit de mama in urma divortului (mai crunt e ca mama si-a luat doar fiul cu ea, lasand o adolescenta traumatizata psihic in grija tatalui, un om bun in esenta, dar mai putin aplecat catre cele sufletesti) si stiu cat de mult a suferit. Chiar daca mariajul era unul plin de certuri si de greutati, cred ca in egoismul specific copiilor, ar fi preferat o familie nereusita uneia care a lipsit aproape cu desavarsire. Partea frumoasa e ca unii oamenii au o putere nesfarsita de a ierta si ca in cele din urma un copil lasat astfel in urma poate sa te iubeasca mai mult decat ai spera (ca dovada ca relatia dintre femeia care e acum mama mea si bunica a fost una mai trainica si mai plina de sentiment decat cea cu fiul luat sub aripa mamei).