Buenos Aires, orasul unei alte vremi Options

[bulina]

Partea intai

Dintr-o iarna nord americana abia la inceput, am aterizat intr-o caldura apasatoare oferita generos de vara sud americana proaspat instaurata a anului 2008.
Am ajuns cu un taxi in cartierul vechi, istoric San Telmo unde am locuit pentru urmatoarele 3 zile.
Trotuare stricate, strazi inguste, case in mare parte neatinse de zugrav din secolul trecut...
Cu toate astea San Telmo este zona de antiques sau a consignatiilor daca ar fi sa respect limba romana (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) , a restaurantelor autentice argentiene si a tangoului...Se danseaza pe strada, in cluburi tarziu in noapte...Viata de noapte se lanseaza cu o cina bogata care nu incepe in nici un caz inainte de 10.30-11 urmata de lectii de tango si exersari pana-n zori de zi in renumitele Milongas. Daca esti un simplu turist insa poti viziona un spectacol de tango in timpul cinei, destule locuri ce ofera la pachet o cina si spectacol...

Am batut in lung si-n lat acest barrio, as minti daca as spune ca mi-a lasat vreo incantare deosebita... Am dat peste o parada- nu am aflat care era ocazia sau daca era vreuna, dar cert este ca aveau trupe de tobosari si diverse trupe de dansatori de toate varstele de la 4-5 ani pana peste 80 fara exagerare. Ritmuri diverse, amestec de samba si afro, unduiri si miscari sexoase... Mai tarziu cand strada s-a golit, a ramas la fel de gri si stricata doar si cu mizerie adaugata.

Istoric este cumva de inteles, in 1871 cand a fost cuprins de colera, majoritatea caselor au fost parasite si propietarii initiali n-au mai revenit. Incep sa se vada incercari de modernizare , una doua cladiri cu geamuri si fatade schimbate.

Am fost instruita ca e imperios necesar sa mananc inghetata si nu de oricare, dolce de leche. Cum sunt un elev silitor, dupa o plimbare cu kilometraj marit si-n caldura torida am gasit locul cu inghetata laudata si am comandat dulce de leche si ciocolata. Aia de dolce de leche a fost prima si ultima de acest fel de-am servit-o. Gustul este fix, dar fix si exact al bomboanelor de lapte de se gaseau pe vremuri in Romania. Parca le-au topit si inghetat. Nu mi-au placut niciodata asa ca simplu de imaginat ca n-a avut succes la mine (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

In zori de zi am hotarat sa schimb decorul si am pornit in cautarea cimitirului La Recoleta unde se odihneste Evita. Am urcat senina intr-un autobuz (colectivo) care studiasem eu un ditamai manualul tuturor mijloacelor de transport din Buenos Aires, am scos fericita o bacnota (bileta) de 10 pessos sa platesc cand am aflat cu stupoare ca fara monedas nu se poate...Aparatul de bilete nu merge decit cu monede, soferul nu are sa-mi schimbe bacnota asa ca ma si vedeam aruncata din autobuz ca-n serialele lipsite de umor. Pe primul scaun statea o fatuca cu diverse probleme de sanatate, cred ca si semioarba era, vorbea engleza si din doua buzunare, al meu si-al ei, am adunat de-un bilet de autobuz... Am invatat asadar cum sta treaba cu autobuzul, i-am rugat de sanatate fatucei de mi-a sarit in ajutor dar nici ca l-am mai folosit caci am convenit ca mersul pe jos face piciorul frumos...

Cum m-am dat jos din autobuz, m-am simtit mult mai bine, cladiri frumoase, strazi ingrijite copacei frumusei peste tot...Alta viata...Ma si gandisem dupa aterizarea in San Telmo de ce oare i-or fi dat acestui oras denumirea de Parisul Americii de Sud cand diferenta este de la cer la pamant...
Daca mi-a placut la prima vedere, in momentul ochirii unei strazi intregi de cafenele si terase unde misunau chelnerii cu cafele, m-am lasat cucerita irevocabil:)
Chelnerii erau imbracati in negru cu papioane si vestute asa cum imi amintesc de Bucurestiul copilariei mele. Acelasi simtamant am avut in majoritatea localurilor in care am fost.
Buenos Aires cu totul mi-a ramas intiparit in memorie ca si un Bucuresti cu palmieri.

La 2 pasi de intrarea in renumitul cimitir am savurat o cafea minunata si am studiat cand trecatorii cand ghidul din geanta.
Poate parea cinic sa povestesti despre un cimitir, insa nu mai vazusem asemenea cimitir pana atunci... Era ingrozitor de cald fiind ora pranzului si nu era multa lume in cimitir.
Las pozele sa vorbeasca mai bine decat mine...

This post has been edited by bulina: Mar 10 2009, 08:19 PM

[kalua]

Foarte frumos ai povestit, bulina! (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)
Astept cu nerabdare pozele si continuarea.