Nasterea unei printese, Povestea aparitiei Sarei Options

[Roxana_]

Dupa cum va promiteam, incep sa povestesc despre experienta nasterii printesei mele, Sara-Maria.

In zorii zilei de 9 februarie l-am visat pentru prima data pe tata. Inviase si eram f fericita. L-am luat deoparte si l-am rugat sa nu aiba emotii ca eu azi ma duc s-o nasc pe Sara. M-am trezit cu acest vis in minte si mi-am vazut de programarea mea la ecograf si apoi la dna doctor ginecolog. La ecografie picea se prezenta in ordine din toate punctele de vedere, doar ca mi-au spus ca are cca 4 kg (rata de eroare era +/- 400 gr) si m-am cam speriat. Galeria mea era formata din: sot, mama, matusa (sora tatei). Mama a zis ca n-are sens sa ma chinui sa nasc natural. Eu am asteptat linistita sa intru la dna doctor, care m-a consultat din nou si mi-a spus ca nu da nici un semn c-ar vrea sa coboare si cum mai am putin si fac 41 de saptamani, sfatul dansei e sa optez pentru cezariana. Adevarul ca ma tot saturasem sa vin la doctor si nici un semn. Ma intreba cand o facem si eu zic f senina: ASTAZI (povestindu-i in prealabil visul meu la care ne-au dat tuturor lacrimile). Suna in spital, pune totul in miscare. Semnez inainte o hartie cum ca n-am voie cu mancare din afara si flori. Si-ncepe distractie. Facut din nou test non-stres bebitei, luat sange, mers in rezerva, lasat bagajul, schimbat, coborat spre blocul operator. Astept cca 30 de min sa intru in operatie, uitandu-ma pe pereti si spunand in continuu ‘Tatal nostru’ pentru ca alta inspiratie n-aveam in momentul ala. Emotii n-aveam deloc (stiu ca va vine greu a crede). Oricum, avea galeria si pentru mine. Vine anestezista (o tipa super) si-mi face un consult pre-anestezic, apoi intru direct in sala de operatie. Imi fac o anestezie rahi-peridurala (eu n-am treaba cu acele si injectiile, asa ca Oana, nu mi-a fost rau), ma culca pe pat si-ncepe pregatirea. Le vad ca-ncep sa-mi dea cu nu stiu ce substanta pe burta, imi pun oxigen, perfuzii etc. Bratele imi erau suspendate pe niste prelungiri ale mesei. Fac o gluma: imi puneti si paravanul acela in fata, nu? La care ele: pai nu vrem sa ne furati meseria (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) . In primele 5-10 min iese picea, pe care incep s-o stearga rapid si mi-o aduc langa obraz (statea cumintica si nu zicea nimic). A fost o senzatie puternica si unica. Clau, o sa vezi ca desi vezi atatea poze la ecografii cu ea, atunci cand o vezi in carne si oase e ceva cu totul nou. Picea este dusa la acvariu (locul unde sunt tinuti bebeii) si dna doctor imi continua cezariana. La un moment dat, aveam senzatia ca nu mai pot respira, dar ma linisteste anestezista si-mi spune ca e din cauza ca nu-mi mai simt toracele. Mi se pare ca trece o vesnicie si nu se mai termina...dar apoi dintr-o data...ajungem la final. Gata...am facut-o si pe asta. Ma transporta la terapie intensiva si-ncepe recuperarea. Mi se spune ca aici am voie la maxim 5 vizite pe zi a cate 5 min. Imi soseste sotul f emotionat si-mi spune c-avem un copil frumos. Imi arata filmuletul cu ea din primele clipe. Apoi mama, matusa...toata lumea fericita. Mobilele mi le lasasem in rezerva, dar apuc sa-i spun sotului sa anunte o parte din lume. Nu mi-a trecut prin cap sa-i zic unei infirmiere sa mi le aduca din rezerva si nici nu regret acest lucru pentru c-am preferat sa ma odihnesc dupa operatie. Stiu ca v-ati facut griji, dar am zis ca va anunt pe seara. Am uitat sa spun chestii importante: Sara s-a nascut la 12:45 si cantarea 3.570 kg si masura 51.5 cm.
La TI (terapie intensiva) personalul e f amabil si atent cu noi. Deocamdata nu putem bea decat apa. Ni se fac calmante peste calmante. Pe burta am niste greutati, dar nici nu le simt (sunt puse pentru a se retrage uterul). In stanga mea, am o colega ce-a nascut ceva mai devreme. Incepem sa plavragim. Spre seara imi primesc vizitatorii si film nou cu picea. Dau si eu sms-ul de grup la toata lumea cu veste minunata. De mancat ne-au dat iaurt si branza de vaci. Eu ca o fata isteata am facut ifose la branza de vaci, dar va spun c-am iesit din maternitate mancand acest produs. Atunci cand nu ai alternative, incepi sa mananci si pietre (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) . Noaptea trece rapid. Abia astept sa-mi vad picea, sa ajung in rezerva. Dimineata, ma duc cu scaunelul cu rotile intai la acvariu: o vad...plang...e superba si e a mea. Revin in rezerva, ma ajuta sa ma urc in pat (dureri peste dureri) si nu trece mult si mi-o aduc pe Sara sa mi-o puna la san. Ff frumoase senzatiile. In rest, aceasta zi a fost cea mai grea pentru ca s-au simtit teribil durerile dupa operatie (adica necesitam ajutor sa ma duc la baie etc.). E bine c-au fost alaturi de mine mami si al meu sot. Ma felicit ca nu mi-am programat prea multe vizite pentru ca abia puteam merge.

A 3 a zi lucrurile s-au imbunatatit vizibil de-mi venea sa zburd. Cele mai placute momente au fost cand eram cu picea la san. Am primit ceva vizite si lumea mi-a adus cadouri pentru Sara. Tare bine m-am simtit.

A 4 a zi, ziua externarii a fost ff obositoare. Veneau pe rand dna doctor ginecolog, ba dna doctor neonatolog (care ne-a facut un training de o ora), ba o aveam pe Sara la san si mai trebuia sa si mananc, sa fac bagaje. Aveam emotii ca plecam cu dsoara acasa. I-au facut si niste poze. Mi-au adus-o in camera s-o imbrac. Va dati seama ca-mi tremurau mainile groaznic. Eram incepatoare, dar toata lumea a fost intelegatoare. Am pus-o in cosulet si hop cu ea acasa. A fost o vreme ploioasa, dar imi place sa cred ca inseamna belsug (ca asta aduce ploaia).

Dupa cum stiti, am nascut intr-o clinica particulara, f civilizata si nu regret deloc acest lucru. Nu am ce sa le reprosez. Totul a fost impecabil.

Cam asta ar fi povestea scrisa telegrafic, ca mai am si-un ingeras de care trebuie sa ma ocup. Momentan doarme.

(IMG:http://i143.photobucket.com/albums/r158/roxanica10/Sara%20la%20o%20saptamana/DSC05158.jpg)

[kalua]

Scumpetea de ea! (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif) I s-au inchis ochii la culoare? (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) In poza eu ii vad negri.