Probleme ale sugarilor, sau ingrijorari ale parintilor Options

[claudia_electra]

Dragele mele,

Stiu ca situatia descrisa de mine va suna banala si va cam genera raspunsuri de tipul "asa sunt bebelusii, toate trec pana la urma :-)", dar ca mama incepatoare toate lucrurile astea capata o proportie probabil enorma in mintea mea si sufletul meu.

Din prima noapte de viata Carla s-a zbatut si a urlat toata noaptea, dand semne de dureri la nivelul stomacelului. Am avut pana acum vreo doua nopti linistite, uneori chiar total calme in care a dormit perfect, insa aseara parca nu mai exista nimic care sa o calmeze. Cuvantul colici deja mi-e clar ca e un soi de scuza generala cand medicii nu stiu ce are bebelusul, oricum la modul general nimeni nu stie daca problema e de natura nervoasa sau digestiva, daca alimentatia mamei influenteaza sau nu...asa ca or fi colici, habar nu am, dar chiar asa, de la ora 8 seara pana la 8 a doua zi dimineata?

Cel putin criza de aseara in care ii auzeam clar stomacelul bolborosind si o vedeam cum se chirceste de durere si incearca sa scoata pe gurita gazele mi se pare de nerepetat fara sa ma ia plansul. Ieri am mancat mazare, acum 2 zile cirese, pot fi astea cauza noptilor de teroare? Deja nu mai stiu ce sa mananc, cred ca trec la apa cu paine...Beau ceai de fenicul+chimen+anason, dar nu am incercat produse farmaceutice administrate ei pentru ca am o strangere de inima la gandul de a-i da asa ceva de pe acum.

Problema e ca aici pediatrii te primesc la consultatie doar peste 3 saptamani, sunt foooarte ocupati, iar daca merg la urgenta parca vad ca ma intreaba daca are scaun regulat, daca mananca, daca are febra si cum toate astea sunt ok...ma trimit acasa cu un cuvant: colici. Dar ei nu stau 12 ore in care li se rupe sufletul de copil si nu mai stiu ce sa faca (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) .

Ma iertati ca fac probabil asa un caz de ceva "clasic" al bebelusilor, dar deja nu mai pot...

[pescarush]

Clau, ma bucr sa vad un ton mai optimist. (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif) Pai ea inca nu face deosebirea intre zi si noapte, de aceea doarme mult ziua si mai putin noaptea. Isi va intra singura in ritm, nu e cazul sa te ingrijorezi. Cu fructele, problema este doar ca pot fermenta, si sunt contraindicate pentru copiii cu colici, daca nu ar avea colici, ai putea sa mananci si fructe din cand in cand (cantitati mici, bineinteles). Eu nu mai tin minte unele lucruri, fetele care au copii mici te pot sfatui mai bine. Nici eu nu puteam dormi cu ei in pat, asa mici, imi era teama sa nu ma intorc pe ei. Am vazut pe-aici (si probabil ca sunt si la voi) ca niste mini-patuturi, sa poti pune copilul in ele, si sa doarma in pat langa tine.
Althe, greseala este a noastra, a mamelor (zic cartile (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) ), ca ii culcam cu noi, asa am patit si eu, dar nu-mi pare rau, cand mai cresc sunt adorabili (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif) cand iti pun manutele pe fata si adorm asa. Ai mei"au aterizat" in pat cu mine mai tarziu, in jurul varstei de un an, si cel mare a dormit cu noi pana la 4 ani, iar cel mic, pana pe la 6 ani. (IMG:style_emoticons/default/blush.gif) Il culcam seara cu frate-sau, si noaptea pe la 2-3 ne trezeam cu el in pat. Sa va mai spun ca pana acum vreo 2 ani mai faceam cate un "sleep over" cu ei din cand in cand si dormeam toti 3? (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)

This post has been edited by pescarush: Jun 5 2009, 08:38 PM