Despre prietenie.... Options

[angeldust]

Cum se defineste prietenia in societatea de astazi? Care sunt criteriile dupa care ne alegem prietenii? Cred ca nu mi se pare doar mie ca relatiile de amicitie au devenit mai interesate ca oricand , ca oamenii sunt din ce in ce mai distanti si mai reci .

Care sunt motivele pentru care ati strica/ati stricat o relatie de prietenie? Pana in ce punct poti sa te bazezi pe o persoana in care ai mare incredere ? Pentru ca am observat in jurul meu cum foarte multi indivizi au asteptari mult prea mari de la un presupus prieten si traiesc cu impresia ca menirea lui este functioneze pe post de alter ego imbunatatit al carui singur scop in viata e sa le asculte si sa le rezolve problemele.

Ce asteptati voi si ce sunteti dispusi sa dati intr-o astfel de relatie?

[deedee29]

Eu sincer iti spun ca nu cred in prietenie asa cum ai incercat tu sa o descrii, ca pe o relatie profunda, de suflet intre doua persoane, care sa dureze la infinit. Din punctul meu de vedere, in afara de relatia copil-parinte nimic nu este imuabil pe lumea asta in sfera relationala. Si uneori nici aceasta legatura paternalo-filiala nu este o garantie suficienta ca nu vei fi dezamagit la un anumit punct in viata. Noi, oamenii, suntem niste fiinte extrem de schimbatoare si esential egoiste si de cele mai multe ori, chiar si atunci cand nu vrem sa o recunoastem, suntem manati de instincte si de propriul interes. Cand acestea nu mai converg cu cele ale oamenilor de langa noi drumurile se despart inevitabil. Uneori ne placem sa le spunem principii, idei de la care nu dorim sa abdicam. Poate asa o fi, desi firea mea extrem de susceptibila intelege sa respinga astfel de teorii. Le-as spune mai degraba orgolii, manii personale, frici sau frustrari. Oamenii nu sunt capabili de prea multa noblete, desi le place sa creada asta sau masca a devenit una cu cel care o poarta si nu mai poti nici tu intelege cine esti cu adevarat si ajungi sa crezi in proiectia pe care ai facut-o lumii despre tine.
O sa ziceti ca poate viata mea e foarte trista daca vorbesc asa despre un sentiment atat de "inaltator". Eu am ales sa-i dau sens altfel si singurele relatii in care ma obosesc sa investesc sunt cele cu parintii si cu iubitul. Voi intelege mai multe in viitor cand voi avea, poate si un copil. Am cunostinte nenumarate cu care petrec timp de calitate, cu care imi impartasesc anumite momente de emotie personala, dar aici am tras granita. Nu permit nimanui sa imi invadeze viata, ca apoi sa pustiasca totul si sa plece cu ce am eu mai de pret - eu, adevaratul meu sine.
Nu am cautat niciodata in mod special compania cuiva si unii mi-au pus eticheta de antisocial, dar cui ii pasa? Am stat si m-am gandit bine ce am avut eu de castigat in plan personal cand mai credeam inca in stabilitatea oamenilor de langa mine. Iar raspunsul a fost simplu - nimic mai mult decat daca as fi ales sa pastrez distanta.
Se poate si chiar va rog sa ma contraziceti, dar eu nu cred ca omul este esentialmente bun. Si cum prietenia vine din bunatate (si nu numai) probabil ca de aia nici nu suntem in stare sa perseveram in ea.

This post has been edited by deedee29: Jul 9 2009, 02:25 PM