Traiesti orice zi ca si cum ar fi ultima?? Options

[elle_ni]

din pacate, nu.de cele mai multe ori uit ca va veni o zi cand voi muri...si uit sa ma bucur de feicare clipa ca si cand ar fi ultima...si de-as sti ca aceasta clipa ar fi ultima, cred k tot aceleasi lucruri le-as face...cu mici diferente...

in urma cu cativa ani, cand cateva seturi de analize mi-au iesit extrem de proaste, m-am gandit ce-i drept ca nu mai e mult....si multe ganduri bune mi-au venit in minte, si am incercat sa ma adun si sa-mi dau seama ce e putred si ce nu in viata mea....si nu numai atunci am facut asa, un bilant al realizarilor mele...de obicei la sfarsit de an imi place sa-mi analizez anul ce tocmai a trecut...s-a intamplat sa fiu multumita, alteori (de cele mai multe ori nu am fost multumita)nu.

dar, in orice caz, dictonul "carpe diem" nu mi se potriveste.in moemntul in care ai o familie, ai un copil, ai niste idealuri, niste scopuri de atins, nu-ti permiti sa "traiesti clipa, nimic mai mult".

poate in alta viata, daca voi imbratisa o viata de hoinar cu vodca'n buzubnar cu motoru si cu drogurile'n dinti, poate atunci imi voi permite sa traiesc doar clipa si atat...desi , de ce sa nu recunosc, mi-ar placea si acum, numa' k datele problemei sunt diferite...

[Diana.]

Am ajuns la concluzia ca eu, de mai bine de un an si jumatate, nu am trait. Credeam ca traiesc, insa nu era asa.Supravietuiam. Viata trecea pe linga mine si eu credeam ca asa trebuie sa fie.
Nimic in mine nu mai functiona normal, nici eu nu mai eram cea adevarata.
Acum, cind privesc in urma, ma gindesc ca totul a fost o experienta urita, dar necesara, din care a trebuit si trebuie sa invat ceva. Cind mi-am dat seama de curind, stind acasa, dupa munca, ca nu stiam ce sa mai fac, ca nu mai aveam cnimic de facut, mi-am dat seama cita surmenare se adunase in mine si cit de dependenta de munca am ajuns.
Si-am hotarit sa nu mai las sa se intimple asta niciodata.
Si sa nu mai ratez nimic frumos si car emerita trait din nici o zi a vietii mele, cita a mai ramas.