Ciudatenii Options

[Diana.]

Modele " defecte"
După ce au studiat cu atenţie multe figuri celebre, pictate în perioada renascentistă, experţii italieni sunt siguri: zâmbetul misterios al Giocondei nu este decât rezultatul colesterolului ridicat.

Capodopere celebre, pictate în perioada renascentistă, au fost luate în vizor de iconodiagnosticieni, un nou tip de medici, care se distrează căutând simptomele unor boli la „domniţe“ serafice şi eroi mitologici, la prunci adormiţi şi nobili care au pozat pentru a fi imortalizaţi pentru veşnicie de pensula măiastră a unui artist. Aflăm că Gioconda, probabil, avea colesterolul ridicat şi trigliceridele „până la stele“. Deşi surâsul său enigmatic a fost studiat de fel de fel de specialişti şi a „inspirat“ fel de fel de teorii, chiar dacă pe seama lui s-au luat la ceartă critici, istorici, psihologi, specialişti în ezoterism, puţini şi-au concentrat atenţia pe xantelasma de la ochiul drept, acel ansamblu de mici pete gălbui uşor proeminente, semn clar al prezenţei în exces a grăsimii.
Aceasta este concluzia la care a ajuns Vito Franco, profesor de Anatomie patologică la Universitatea din Palermo, care a studiat multe figuri celebre, pictate în perioada renascentistă. Gioconda lui Leonardo da Vinci nu este singura muză cu defecte fizice, afirmă Franco. Specialistul a studiat peste 100 de opere mai mult sau mai puţin celebre, de la sculpturile egiptene la tablourile contemporane, grupate pe tipuri de maladii, de la cele osteoarticulare la cele endocrine, de la malformaţii la patologiile neurologice, de la problemele de metabolism la cele ale epidermei.

Surprize, surprize
Rezultatele studiului sunt surprinzătoare. Chiar şi cele mai cunoscute opere sunt capabile să dezvăluie aspecte inedite. „Maladia se află în interiorul corpului, nu este o dimensiune metafizică sau supranaturală. Iar personajele reproduse îşi dezvăluie trăsăturile, ne povestesc despre umanitatea lor vulnerabilă, independent de conştientizarea autorului lor“, crede Vito Franco. Pentru „iconodiagnostician“, jocul constă tocmai în descoperirea acelei graniţe fine dintre luciditate şi inconştienţă a artistului. În arta modernă şi contemporană, chipurile slăbite peste măsură şi corpurile suferinde sunt instrument expresiv sau simbolic. Însă, deseori, maladiile personajelor rămân un secret chiar şi pentru creatorul lor. Ele constituie însă un material preţios pentru cei care au avut de-a face cu zeci sau chiar sute de bolnavi „în carne şi oase“.

„Inspiraţii“ defectuoase

De pildă, expertul a depistat detalii care indică prezenţa unei boli şi la personajul care a inspirat tabloul lui Botticelli, „Portretul unui tânăr“. În opinia lui Franco, tânărul prezentat, care emană o eleganţă aproape feminină, suferă cu siguranţă de arahnodactilie, adică are degetele mult prea lungi şi subţiri, ca picioarele unui păianjen. De o problemă similară suferă femeia care a inspirat şi „Madonna cu gâtul lung“ a lui Parmigianino. În opinia lui Franco, aceasta suferea, probabil, de sindromul Marfan, o problemă ereditară care afectează oasele, ligamentele, ochii şi sistemul cardiovascular.
Copilul adormit care l-a inspirat pe Caravaggio pentru capodopera „Amorino dormiente“ a stârnit, la rândul său, o dezbatere ştiinţifică aprigă, unii afirmând că suferă de artrită reumatoidă, iar aţii spunând că e rahitic. În celebra pictură murală a lui Raffaello de la Muzeul din Vatican, bolnavul este Michelangelo, prezentat în partea stângă jos, aşezat pe scări, cocoşat, cu genunchii umflaţi şi tumefiaţi. „Aceştia par să indice un exces de acid uric, tip pentru persoanele cu calculi renali. De altfel, el s-a hrănit luni la rând doar cu pâine şi vin, în timp ce a lucrat zi şi noapte la capodopera sa de la Capela Sixtină“, a explicat specialistul.

Alţi artişti, alte boli
Ce să mai spunem de „Las Meninas“ a lui Velazquez? Familia lui Filip al IV-lea, pe lângă faptul că a fost o sursă inepuizabilă de simboluri şi prefigurări, este şi un catalog de boli: infanta Margarita (fetiţa blondă din centru) ar suferi de sindromul Albright, o patologie genetică rară, care se manifestă cu pubertate precoce, statură scundă şi guşă. Nu stau mai bine nici Maribarbola şi Nicolasito, ambii suferinzi de nanism. Din galeria lui Franco nu lipseşte nici o colecţie impresionantă de maladii şi disfuncţii sexuale.
Este cazul unuia dintre primii hermafrodiţi prezentaţi vreodată, Sfântul Onofrio, într-o pictură din secolul al VIII-lea din biserica din Cappadocia, precum şi despre terifianta „Mujer Barbuda“ a lui José de Ribera, unde un bărbat cu barbă neagră şi cu capul acoperit ţine la sân un bebeluş. Relaţia dintre artă şi maladie devine şi mai evidentă dacă pacientul este artistul însuşi, el fiind cel care suferă, cel care priveşte şi pictează lumea cu ochii alteraţi de durere. Acest fenomen este întâlnit la Van Gogh sau la Frida Kahlo.

„Maladia se află în interiorul corpului, nu este o dimensiune metafizică sau supranaturală. Iar personajele reproduse îşi dezvăluie trăsăturile, ne povestesc despre umanitatea lor vulnerabilă, independent de conştientizarea autorului lor“.
Vito Franco

[Diana.]

Comună cu cinci locuitori în Germania
Datorită celor cinci locuitori ai săi, patru femei şi un bărbat, satul Wiedenborstel, din Schleswig-Holstein, a devenit cea mai mică localitate din Germania şi probabil din întreaga lume. Potrivit unui comunicat al Oficiului federal de statistică, densitatea de locuitori în Wiedenborstel este de 1,1 oameni pe kilometrul pătrat. La polul opus se află capitala Berlin, care este cea mai populată localitate din Germania, cu peste 3,4 milioane de locuitori pe o suprafaţă de 891,5 kilometri pătraţi. Populaţia totală a Germaniei este de aproape 82 de milioane de locuitori.