Femeile din ziua de astazi Options

[damian]

         Nici nu ştiu unde să postez... dacă am greşit cer să îmi fie mutat topicul... titlul este în mare acelaşi...


     Am şi eu o problemă, sau poate că nu eu am problema, de aceea m-am înregistrat pe un forum de femei, ca să vă cer părerea şi sfaturile.

     Eu am 25 de ani, sunt o persoană mai serioasă şi nu îmi plac persoanele copilăroase, consider că cei ce au trecut de vârsta de 18 ani trebuie să se poarte ca atare. Este o vârstă la care încep problemele şi la care trebuie să te gândesti la viitor, cu tot ceea ce înseamnă acesta.

     Asta nu înseamnă să nu mai ies în oraş cu amicii sau la discotecă (oricum nu îmi place discoteca), dar trebuie să fii cu, capul pe umeri!

     Problema mea sunt femeile din viaţa mea, am avut relaţii cu femei de 15 pâna la 32 de ani şi totuşi... nu mi se par mature în gândire. Cele tinere sunt aproape nişte copii, cele mai în vârstă sunt materialiste şi "realiste". Aşa se consideră ele.                Femeile trebuie întreţinute, sunt doamne, nu muncesc prea mult ca să nu obosească, vor să aibe un serviciu de scretară şi să nu facă nimic acolo, să vină soţul acasă, să îi dea banii caştigaţi (ciubuc, salar) şi apoi să facă sex (norma de 2 partide pe zi). Apoi să meargă la "shopping" (nu se mai numesc cumpărături). Dacă se deschide un pub nou, trebuie să fie acolo în prima zi! Dacă o prietenă şi-a cumpărat o rochie, trebuie să işi ia şi ea două, să se laude şi ea!

     Vor drepturi egale. Dar nu se obosesc să îşi câştige aceste drepturi.
     Dacă nu faci cum vor ele, atunci este o problemă mare, nu le mai iubeşti, nu vrei să mai faci sex (mai rar dragoste), ai pe alta dacă nu îi răspunzi la telefon sau întârzii de la serviciu, dacă nu îi cumperi un obiect în fiecare săptămîna obligatoriu înseamna că ai cheltuit banii cu altele (eventual secretarele de la firmă).
     Dacă se întâmplă să nu ai de lucru o săptamâna sau să se închidă departamentul unde ai lucrat ani de zile stând peste program ca să ţii singur firma peste concurenţă şi pâna la urmă tot degeaba, te bat la cap ca eşti prost, că nu ai un loc de muncă stabil, cu toate că lucrezi prin colaborare, făra contract cu o firma adversară.

     Ea se naşte cu fundul în maşină, nu merge pe jos nici 5 minute! Nu mai merge cu Dacia 1310 că nu e sigură, nu are frâne, nu are AC. Ok ai dreptate, iei altă maşină, eventual nouă să nu comenteze că este second şi după căteva luni nu îi mai place, că s-a suit la o prietenă care are o maşină mai frumoasă, mai spaţioasă, doar că este de la altă firmă, de la BMW.

     Acum că mi-am spus oful, trec la partea grea... consider că o femeie trebuie să îşi cunoască bărbatul dar nu complet, să îi lase un spaţiu să respire, numai al lui. Consider că o femeie trebuie să fie independentă, să nu ceară soţului nimic, el să vină din proprie iniţiativă, iar daca nu vine, să îşi facă rost singură, vorbesc aici la modul general... despre absolut orice!

     Încet în decursul relaţiilor, am ajuns să nu mă mai uit la femeile tinere (nici de 30 ani), consider că nu am nimic în comun cu ele şi nu au ce să îmi ofere.
     Uitându-mă la relaţiile dintre bărbaţii trecuţi de o anumită vârstă şi femei tinere (puştoaice), nu mai văd o problemă în asta, înainte aşa consideram, dar viaţa este altfel. Motivul pentru care îşi aleg ele un asemenea bărbat este pentru stabilitatea financiară şi încrederea în partener, iar bărbaţii (unii) caută o persoană care să le dăruiasca un copil sănătos (vezi cazul Columbeanu). Atunci intervine întrebarea mea, eu de ce să nu am o relaţie cu o persoană trecută de 40 de ani?      De ce să nu fiu şi eu fericit lângă o persoană care ştie ce îşi doreşte? Care nu mă bată la cap cu lucruri absurde?

     De ce lumea este aşa rea, de ce se uită urât la tine când spui ceea ce îţi doreşti? De ce vorbeşte lucruri neadevărate, lucruri inventate, atunci când îţi găseşti pe cineva, doar ca să te facă să te desparţi de persoana respectivă? De ce se bagă în viaţa altuia când propria lor viaţă nu este strălucită şi chiar cu probleme?

     Sunt întrebări la care eu nu pot să răspund. Mi-aş dori să am cu cine să stau şi să nu mă intereseze de ceea ce spun alţii.      Să pot să stau în curtea mea, fără ca vecinul de lânga mine să se uite la cum ud gazonul sau cum am grijă de copii!

Este acesta doar un vis?

[damian]

@ Fides.

 

Nu am spus niciodată că am avut 100 de femei, ci câteva relaţii, în care în unele dinacestea a fost implicat şi sexul. Nu sunt o persoană căreia să îi placă să sarădin floare in floare, ci prefer stabilitate.

Ce descriu eu este exact ceea ce se întâmplă în realitate. Am avut ocaziade a observa un grup de domniţe din Facultatea de Medicina, aprox. 150 persoaneîn total, dintre persoanele de sex feminin aş putea spune ca 96% se regăsescsub ceea ce am evidenţiat în primul post. Restul sunt cazuri atipice, cuprobleme.

Eu sunt dezamăgit, nicidecum disperat. Am avut şi momente bune şi momentegrele în viaţă (deşi viaţa este la început). Pot să vă spun că aceste momentegrele au avut un impact asupra sănatăţii mele, oricât de mult aş fi încercat sălucrez, să fac o lucrare să iasă perfect, mi-era imposibil, se găsea mereu unulmai cu moţ, care să comenteze ceva. Dupa acea perioadă am meditat şi mi-am luatnişte modele în viaţă. Acum absolut nimic din ceea ce se poate întâmpla nu îmiva mai zdruncina încrederea în mine şi voinţa care mi-am căpătat-o. Orice hopgreu urmat după acea perioadă, rămâne în urmă ca „valurile mării”, acum pot săspun WTF şi să îmi continui viaţa fără să mă consum, pot oricând să o iau de lacapăt sau pe un alt drum. Viaţa merge înainte indiferent de urcuşuri sau decoborâsuri. Şi mai ştiu că adevăratul potenţial încă rămîne să îl arăt!

Sănătate să fie!

 

@ Bebe_Maria.

 

            Eu spun că majoritatea femeilortinere sunt aşa. Mai ales după p perioadă de timp în care se văd adorate şiiubite! Atunci ele se schimbă.

            Ca femeia să fie egală cu bărbatul,presupun că normal nu ar mai trebui ca ea să fie permanent dependentă de bărbat!Sunt cazuri şi cazuri, egali suntem TOŢI, însă există un DAR.

            Într-adevăr, într-o relaţie trebuiesă existe înţelegere, atribuţii şi responsabilitate pentru ca acea relaţie săfuncţioneze sănătos.

            O mare problema în relaţii considerfaptul că unul lucrează şi altul „dormează”. Într-o relaţie, soţii se ajutăreciproc, aşa cum ai spus: eu spăl vasele, tu cu aspiratorul! Provenind dintr-ofamilie cu un singur părinte, eu nu stau după nimeni să îmi spele rufele sau săîmi pună să mănânc! Pot să fac şi singur asta.

            Nu am spus că bărbatul să îi spunăsoţiei: „-descurcă-te”, ci mai degrabă: „-deschide ochii!”, Nu stă lumea în locşi nu se opreşte timpul dacă nu îţi setez eu alarma de la ceas! Poate fac înmomentul acela ceva mult mai important şi nu am timp de asemenea prostii! Eu laasta m-am referit.

 

@Book

În legătură cudrepturile, m-am exprimat eu greşit. Să vă spun un caz, legat de serviciu. Eulucrez cam 10-12 ore pe zi (când am chef şi îmi place ceea ce fac, chiar 16 orepe zi – îmi iau de lucru acasă), o colegă lucrează 8 ore pe zi, în care îmicere să o ajut cu diverse probleme (DIVERSE!). Ok e normal să ajuţi, nu se puneproblema să nu ajut. Dar să comentezi diferenţa de salariu, să vorbeşti pe laspate (oricum mi se rupe), la volumul de muncă, calitatea muncii prestate şizilele lucrate în week-end, acestea NU contează? NU ea vrea drepturi EGALE!Ştiu câteva cazuri, dar nu generalizez. Cunosc şi femei, patron de firmă, carelucrează cot la cot cu angajaţii!

            Femeile frumoase, de succes şielegante… mă atrag. Şi mi se înmoaie picioarele atunci când acestea ştiu maimulte decât mine în anumite domenii.

            Şi mie îmi vine greu să înteleg cumse poate ca domnişoarele de la Medicină să aibă astfel de pretenţii şi nunumai.

            Poate că este felul meu aşa…

Cu o persoană pecare o dipreţuieşti, nu ai cum să stai! Mi se pare chiar aberant!

 

@ Natally

            Mai sunt şi persoane care înţeleg„situaţia” dată.

 

Mergeam pe stradă acum câteva zile, în urma unei mame cu fetiţa ei de 13-14ani. Când trec pe lângă acestea, mama îi spune: „-tu mamă, să îţi iei undoctor, cu bani, maşină şi case!”… am trecut ruşinat mai departe… I-aş ficomentat eu ceva!

 Din punctul meu de vedere, toatefetele să îşi ia un doctor aşa, harem să aibă! Sau ne facem toţi doctori?

            Găsisem un pasaj interesant desprefemei în Noul Testament. L-am pierdut…

 

O să revin cualte comentarii, atât deocamdată.

Toate bune!