Despre pocaiti, penticostali, adventisti/simbotisti, evanghelisti samd Options

[Diana.]

Nu am de gind sa comentez ce reprezinta fiecare dintre credintele de mai sus, enumerate in titlul topicului pentru ca toate isi au radacina in crestinism. Si, oricum, nu am eu caderea da a-i judeca, ca are cine. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Ideea topicului a pornit din cele de mai jos:

Azi am venit de la Iasi spre Suceava cu masina cu un om mai in varsta. Am inceput sa vorbesc cu el despre anumite aspecte personale si mi-am zis ca orisicum nu o sa-l mai vad niciodata asa ca m-am simtit libera si mi-am zis tot oful.
Eu, ca mama singura am trecut prin multe situatii ciudate. Cand am deschis gura sa-mi spun sufletul cuiva, mi s-a intamplat sa mi se spuna ca ma plang prea mult, asa ca m-am inchis in mine.
O sa dau cateva exemple de situatii ciudate
-la primarie am fost intrebata de ce nu am fost casatorita niciodata si de ce nu ma casatoresc(asta-i culmea prostiei)
-primesc intrebari de tot felul:cum de rezist singura, de ce nu gasesc un barbatel sa aiba grija de mine si sa nu ma zbat singura
-sunt hartuita de barbatii care-mi stiu situatia sau au ei grija sa mi-o afle
-mi s-a intamplat ca sotul unei cunostinte sa ma abordeze intr-un mod "firesc"pentru ca sunt femeie singura si daca incerci cumva sa-i spui femeii ce zdreanta are langa ea, va spune ca tu esti o usuratica si vrei sa-i furi scumpetea de barbat
-daca te duci la biserica sa-ti spui sufletul ,s-ar putea sa ai surprize caci vorba aia:si preotii sunt oameni
Concluzia multora e in felul urmator:esti mama singura pt ca n-ai stiut sa-ti tii barbatul langa tine(un preot mi-a zis ca trebuia sa-i dansez pe masa fostului, eventual un streaptess si nu mai juca la ruleta) , altii spun ca nu trebuia sa faci copii, altii ca probabil esti o usuratica si trebuia sa fii supusa barbatului, dar nuuuu...tie iti place" libertate"

Concluzia mea este asta: ia mai lasati-ma fratilor si surorilor in pace . Sa fii mama singura nu e o tragedie, se intampla si maine s-ar putea sa fii chiar tu urmatoarea. Poti fi mama singura. Ai copil, copii. Ii cresti ,ii iubesti si nu se moare din asta. Poti deveni mai puternica de cat ai crezut ca poti fi. Copiii sa fie sanatosi si restul e nimica toata.

Sa inchei cu ceva amuzant: omuletul asta cu care am venit eu mi-a spus asa: fata draga ,tu trebuie sa te pocaiesti (IMG:style_emoticons/default/morderis.gif) , religia ta nu-i buna, vino la pocaiti (IMG:style_emoticons/default/morderis.gif) (IMG:style_emoticons/default/aplauze.gif)

Bravo, Oana! (IMG:style_emoticons/default/aplauze.gif)
BTW, sigur nenea ala era sigur pocait. Pocaitii sint mereu in cautare de adepti noi pe care sa ii aduca pe "calea cea dreapta". (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[Teocris]

Eu am recunoscut si recunosc ca sunt ortodoxa. Nu mi-e rusine si nici frica, insa cateodata (de prea multe ori) mi-e rusine de rusinea altora. Am patit o gramada de chestii in care au fost implicati preoti sau " credinciosi/credincioase". Cu timpul le voi povesti pe toate.
Vreti sa va spun de ce nu ma duc eu la biserica? Prentru ca mi-e scarba. Da, mi-e scarba. Mi-e sila de oameni fara scrupule care te mananca de bani in numele Domnului, de babele clevetitoare care n-au loc de mine in biserica, de mosii libidinosi care canta evlaviosi langa altar si ei put de la o posta a bautura ieftina, de obiceiurile astea inchipuite care in loc sa ne apropie de Dumnezeu si de biserica, ne ofera inca un motiv in plus sa stam deoparte.
Nici macar o singura data nu am dat peste un "credincios" de-al meu care sa faca o fapta buna dezinteresat. Nu am trait mult pe lumea asta si poate ste prea devreme sa judec oamenii numai dupa specimenele intalnite pana in momentul de fata, insa acum asa gandesc.
Nu am nimic cu nimeni dar imi doresc prea mult daca cer sa fiu lasata in pace? De ce trebuie sa dau socoteala in fata unor oameni pe care ii cred nedemni sa ma judece? De ce trebuie sa ma feresc de biserica? De ce sunt obligata sa inghit tot felul de tampenii numai pentru ca asa trebuie?
Ma rog. Ma rog seara cand sunt numai eu cu EL. Ma rog in gand cand simt nevoia. Nu am nimic cu EL. Eu am ce am cu oamenii, cu semeni de-ai mei care au uitat ca trebuie sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti.
Veti crede ca sunt vorbe spuse la suparare si ca nu este un moment bun sa vorbesc despre religie, atunci eu va intreb: cand e momentul bun?