Pentru cele carora le place sa scrie proza sau poezie Options

[Diana.]

http://www.elady.ro/articole/Povesti/

Unele dintre noi au un real talent la scris.
Cine stie, poate miine-poiimiine vom fi invitate la o lansare de carte. :estiok:
Nimic nu e imposibil !
Asa ca va invit sa va postati creatiile aici si sa ne lasati si pe noi sa ne bucuram de rodul imaginatiei voastre.

[Diana.]

VOULA
E mica, cafeniu-roscata si are mutrisoara unei vulpite.Cind ma vede se plimba leganat de pe o labuta pe alta, se alinta si se aseaza cu burtica in sus. Cerseste din priviri un cuvint bun si o mingiiere.
Cu numele de Voula s-a procopsit de la o grecoaica urita, haina si cam rea de musca . Paznicii , in batjocura au botezat catelusa pripasita la poarta fabricii cu numele mahalagioaicei cu pretentii de cucoana.Acesta le-a fost modul de a se razbuna pentru mizeriile indurate de-a lungul timpului.
Dar Voulei nu ii pasa. Isi face foarte sirguincioasa datoria, latra la tot ce e necunoscut,om sau animal… Nu trece suflet de poarta fara ca Voula sa stie.
Mai sint si alti ciini.Mai e Billy, un ciobanesc german cit un vitel, dar Billy e “ aristocrat” …Ziua doarme si noaptea se odihneste… Nu se sinchiseste sa latre, nici sa alerge. Devine interesat doar daca ai ceva prin buzunare si daca le dai celorlalti catei ceva de mincare. Atunci miriie amenintator, ca sa arate ca el e “seful”, pina cind amaritul care n-are “singe albastru” baga coada intre picioare , da bir cu fugitii si “nobilul” isi ia “obolul” : o bucatica de pine uscata.
Billy n-o baga in seama pe Voula; e prea mica si prea neinsemnata pentru ilustra lui persoana. Voula pe de alta parte, prefera sa il ocoleasca.
Fiecare isi stie motivele. Billy isi pastreaza statutul de sef, iar Voula se supune tacit.
Intre toti ciinii fabricii Voula si-a cistigat un loc special. Asa cum Mosul e decanul de virsta- paznicii cei vechi il stiu de vreo 20 de ani- pe jumatate orb si surd, plin de scaieti si cornuti, asa cum Fetitae iubita lui Billy din “copilarie”, tot asa si Voula e intr-un fel capetenia haitei. Pina nu da Voula semnalul nimeni nu face nici o miscare. Nici un sunet nu se aude . La prima ei miriitura ceilalti ciulesc urechile si incep sa se agite.La prima hamaiala a Voulei toata haita ataca “intrusul”- fie ca e masina, caruta sau orice altceva care se misca sau care face zgomot.
Voula e si mamica: are trei pui;doi dintre catei sint bejulii, ca mama lor, al treilea e negrisor.Stateau intr-o cutie de carton , pe niste cirpe vechi si umede. Le-am facut o casuta noua: o cutie noua, uscata, bureti vechi de la mesele de calcat ale fabricii , un alt carton gros deasupra si gata! Noul culcus si-a primit chiriasii. Gilmele rotunde s-au cocolosit imediat unul peste altul.
Noua “casa” e mai buna:mai uscata si mai calduroasa.Problema e ca s-au marit , au facut ochi si mai fac si “scandal” pe de-asupra- cite unul nu rezista tentatiei si pleaca in cautarea “aventurii - se da jos din cutie.
Curiozitatea lasa loc doar dupa citeva minute fricii si frigului…
“Afara” e un loc ingrozitor, rece si neprimitor. Iar indraznetul incepe sa plinga.Si scirtiie pina cind il aude cineva care il pune inapoi in culcus, alaturi de fratiorii lui. Dupa ce le simte mirosul si caldura, “eroul” se cuibareste alaturi de ceilalti doi fratiori si se pun toti trei pe somn…
Nu se stie citi vor supravietui:Billy are prostul obicei sa le rupa gitul puilor sau tinerilor ciini care vor sa se aciuieze si ei pe la fabrica. Nu stiu daca din joaca sau din simplul fapt ca isi apara teritoriul ; fapt e ca, din cind in cind, paznicii mai arunca cite un les la groapa de gunoi… N-am vazut niciodata ce se intimpla exact… Dar numarul ciinilor din curtea fabricii e acelasi. Datorita lui Billy.
Catelele sint lasate in pace, insa masculii nu sint iertati. Platesc cu viata imprudenta de a intra in “teritoriul interzis” .
Nici un alt ciine nu ii tine piept lui Billy. Doar Voula il mai miriie uneori, dar si atunci cu nitica teama. Si doar daca se apropie prea mult de “odoarele” ei. Si Billy face cale-ntoarsa.
Voula nu sta tot timpul linga puii ei.
Se duce din cind in cind sa-i hraneasca. Au secatuit-o si-i nitel cam desalata. Gilmele sint vesnic infometate , Voula nu e prea bine hranita si laptele e cam putin…
Cu toate astea Voula isi iubeste puii… Pe care ii pazeste . Cu trup si suflet.
Asa cum pazeste si fabrica.Tot cu trup si suflet.

14 Jan 2004