"Rusinea" de a crede in Dumnezeu Options

[Diana.]

Am observat in ultima perioada un lucru foarte inetersant. Oamenii incep sa fereasca de a spune ca ei chiar cred in Dumnezeu. Nu mica mi-a fost mirarea sa aud discutii gen" Nu spune ca ai fost la biserica, ca o sa rida astia de tine", de parca mersul la biserica ar fi rusinea-rusinilor...
Nu e rusine sa bei pina cazi lat, nu e rusine sa spui ca este homosexual- nu se va lega nimeni de tine de friuca sa ni para ca e "inchis la minte", nu e rusine sa faci sex cu tot blocul, cartierul, samd, nu e rusine sa iti injuri parintii, unii considera asta chiar "cool", insa daca spui ca da, crezi in Dumnezeu, o parte a lumii care traieste doar pentru a fi considerata uber-cool- am vazut ca e la moda expresia asta- esti considerat inapoiat, cazut in cap, un om slab care se lasa manipulat de Biserica.
Nu stiu daca sa rid de cei care au asemenea conceptii, mai ales ca ele sint in majoritate victimele tuturor reclamelor posibile si imposibile , ale "trendurilor" si mofturilor de tip adolescentin sau sa ii pling pentru ca in epoca in care ne batem cu pumnul in piept pentru "libertatile noastre" si "pentru democratie in toate formele ei", nu putem accepta si tolera fara sa privim de sus, cu un ochi critic si un aer superior, pe cei care cred in existenta Lui Dumnezeu.
Voi ce parere aveti despre aceasta stare de fapt?

[Diana.]

Sa va spun un "secret": mie nu mi-a placut niciodata nici turma, nici spiritul de turma. De aceea mi-am spus si sustinut intotdeauna parerile fara nici un fel de retinere.
Acest lucru mi-a creat un nume de "trouble maker", acoperit frumos de o caracterizare care suna asa: "extrem de originala". Insa, culmea, nu am fost exclusa din comunitate, nici din cercul meu de prieteni.
Oricum, pe vremea aceea, toti eram "oi negre" cu destula coloana vertebrala si destul curaj sa nu ne pese. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Si asta pentru ca ne permiteam sa fim altfel - nu ne cramponam de nimic. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)