Relatia parinte-copii, Suntem prietenele copiilor nostri? Options

[cornelia69]

In ritmul nebun in care se desfasoara viata noastra cu greu reusim sa ne ascultam copiii, sa ii auzim cu adevarat. Zilele trec rapid, una dupa alta, fara ca noi sa percem mai mult decat inceputul si sfarsitul unei saptamani sau luni....
In tot acest timp copiii cresc si au nevoie de noi.
Mie imi este din ce in ce mai greu sa ma "imprietenesc" cu baietii mei, sa gasesc calea potrivita pentru a-i face sa-si deschida sufletelele catre mine.
Mi-ar place sa va aud parerile, chiar daca aveti sau nu copii, ceea ce ganditi, cum credeti ca e cel mai bine sa ajungem la prietenie cu fiii/fiicele noastre? Aici cred ca foarte mult pot ajuta cei tineri, care sa ne spuna "asa NU"  :)

[laryysa]

      Buna , eu nu am copii si nici nu sunt casatorita inca , am 28 de ani si am avut o relatie  foarte buna mama-fiica dar tata-fiica a fost ceva foarte greu din punctul meu de vedere .
Tatal meu imi interzicea totul , am aflat abia la 24 de ani de ce si tot nu imi explic de ce unii parinti nu isi lasa copii sa ia singuri unele decizii importante in viata , cum ar fi de exemplu ce liceu sa urmezecum a fost in cazul meu.
      Sau "de ce esti inca fericita daca eu fac tot posibilul sa nu fii "

      Eu il iubesc mult ca e tata si am si invatat multe avand-ul langa mine , si stiu ca undeva acolo in inima lui am si eu un locusor cat de mic dar e pentru mine .