Stiri din economie, Stiri economice. Noutati din sectorul economic Options

[Diana.]

Impozitul minim a distrus firmele
Introducerea impozitului minim a adus pierderi de 100 de milioane de lei la bugetul de stat, prin generarea a 56.000 de şomeri, în urma închiderii a 26.000 de firme cu activitate, conform calculelor Consiliului Naţional pentru Întreprinderi Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR).

„Potrivit unei evaluări a Comisiei Naţionale de Prognoză pe care ne-a prezentat-o Ministerul Finanţelor acum câteva zile, din cele 112.000 de firme care şi-au suspendat activitatea până în luna septembrie, 26.000 aveau activitate, iar restul nu mai erau active. 56.000 de salariaţi din cele 26.000 de firme şi-au pierdut locul de muncă“, a declarat vineri, într-o conferinţă de presă, Florea Pârvu, Vicepreşedintele CNIPMMR.
Potrivit calculelor realizate de acesta, s-a înregistrat o pierdere de 300 de milioane de lei în urma închiderii acestor firme din neîncasarea impozitelor la bugetul de stat. „Ministerul Finanţelor ne-a anunţat că impozitul minim a adus la buget venituri de 200 de milioane de lei. Deci, statul a pierdut, de fapt, 100 de milioane de lei prin introducerea acestui impozit. Impozitul este nefast pentru mediul economic şi credem că trebuie eliminat şi, chiar dacă va fi înlocuit cu impozitul forfetar, nu se va îndrepta situaţia. Impozitul forfetar va crea şi mai mare evaziune fiscală“, a precizat Pârvu.
Preşedintele CNIPMMR, Ovidiu Nicolescu, a menţionat că de la începutul anului peste 168.000 de firme şi-au suspendat activitatea din cauza crizei financiare, dar şi a impozitului minim. „Potrivit datelor ONRC, în perioada ianuarie - septembrie 2009, la nivelul întregii ţări, peste 168.000 de IMM şi-au suspendat activitatea din cauza crizei financiare, dar şi a impozitului minim“, a declarat Nicolescu.

Situaţia IMM s-a înrăutăţit
Potrivit unui studiu realizat de Consiliu, situaţia IMM în primul semestru este foarte nesatisfăcătoare.
„Indicele intreprenorial pe semestrul I 2009, comparativ cu semestrul I 2008, indică o evoluţie foarte nesatisfăcătoare a mediului de afaceri şi a sectorului de IMM-uri. Niciodată de când realizăm aceste evaluări nu am mai înregistrat o aşa înrăutăţire. Peste 53% din firmele româneşti au înregistrat o scădere a afacerilor. Dacă economia Europei se redresează, noi suntem tot pe tobogan, iar acest lucru se întâmplă din cauza imobilismului guvernului care nu a implementat măsurile anticriză propuse de întreprinzători de la începutul anului. Din cele 27 de măsuri propuse, doar trei s-au implementat, pe când în Franţa s-au propus 38 şi s-au implementat 41“, a explicat Ovidiu Nicolescu.

Desfiinţarea Ministerului pentru IMM este o greşeală gravă
În acest context, reprezentanţii CNIPMMR consideră inoportună desfiinţarea Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, din cadrul cabinetului propus de premierul desemnat Lucian Croitoru. Potrivit propunerii lui Croitoru, Ministerul IMM-urilor a fost inclus în cadrul Ministerului Economiei.
„Domeniul IMM-urilor are o importanţă foarte mare şi este cel mai afectat de efectele crizei financiare şi economice. Prin desfiinţarea ministerului nu se va rezolva problema miilor de firme care s-au închis în primele nouă luni ale anului, ci printr-un minister puternic, cu resurse mai multe. Este o greşeală strategică şi am trimis o scrisoare domnului Croitoru şi partidelor politice pentru rezolvarea acestei situaţii“, a declarat preşedintele CNIPMMR, Ovidiu Nicolescu.
Pe de altă parte, preşedintele CNIPMMR a arătat că reprezentanţii patronatelor se vor întâlni mâine cu delegaţia FMI, care se află în România pentru a doua evaluare a acordului stand-by, căreia îi va cere, printre altele, eliminarea impozitului minim, menţinerea actualului nivel al fiscalităţii şi direcţionarea banilor din împrumut spre investiţii şi nu spre salariile bugetarilor.
Potrivit datelor ONRC, în perioada ianuarie-septembrie 2009, la nivelul întregii ţări, 112.893 de societăţi comerciale şi-au suspendat activitatea, de 12 ori mai mult decât în perioada similară a anului trecut, dizolvările voluntare au crescut cu 472%, iar radierile voluntare, în aceeaşi perioadă, au crescut cu 173%.

„Statul a pierdut, de fapt, 100 de milioane de lei prin introducerea acestui impozit. Impozitul este nefast pentru mediul economic şi credem că trebuie eliminat, şi, chiar dacă va fi înlocuit cu impozitul forfetar, nu se va îndrepta situaţia. Impozitul forfetar va crea şi mai mare evaziune fiscală“.
Florea Pârvu, vicepreşedintele CNIPMMR

[Diana.]

Francul elveţian, mai scump decât dolarul
Cine are credite în franci elveţieni îşi plânge de milă în această perioadă. Moneda elveţiană a crescut fantastic în comparaţie cu leul şi a ajuns chiar mai scumpă decât dolarul, în ultima perioadă.
În ultimele zile, cursul francului elveţian a urcat fantastic, scumpind şi mai mult creditele persoanelor care s-au împrumutat în această monedă. Miercuri, 24 noiembrie, Banca Naţională a României (BNR) cota francul elveţian la 3,2454, iar joi cursul s-a mai temperat, coborând uşor la 3,2324 lei pentru un franc, pentru a urca vineri la 3,2516 lei. În acelaşi timp, dolarul era cotat miercuri la 3,2368 lei, mai puţin decât francul, joi ajunsese la 3,2299 lei, iar vineri urcase la 3,2581 lei, potrivit BNR. În acest an, francul elveţian a devenit mai scump decât dolarul pe piaţa românească. La casele de schimb nu se tranzacţionează franci elveţieni, pentru că nu se găsesc, astfel că persoanele care au credite în această valută exotică sunt nevoite să cumpere la cursul băncilor, care este peste cel oficial. Populaţia care a luat credite în franci elveţieni are, în special, credite ipotecare, pe o perioadă mare de timp. Pentru aceşti oameni, devalorizarea francului este zdrobitoare. Unii s-au împrumutat pe vremea când francul era 1,8-2 lei, iar acum plătesc ratele la 3,24 lei pentru un franc elveţian. De exemplu, cine avea o rată de 500 de franci elveţieni la începutul lui 2007 plătea la bancă 1.045 de lei pe lună. Aceeaşi rată de 500 de franci plătită acum îl determină pe om să scoată din buzunar 1.620 de lei pe lună, cu aproape 60% mai mult decât în urmă cu trei ani. În prezent, toate creditele cu dobândă variabilă acordate în franci elveţieni se raportează la indicii de referinţă, adică la LIBOR. Astfel, există riscul ca dobânda la astfel de credite să crească atunci când va creşte LIBOR.


Ciocolata va avea un preţ... de cacao
Părinţii ar putea plăti mai mult pentru ciocolata copiilor, din cauză că preţul la cacao a crescut considerabil pe Bursa de Mărfuri din Londra.
Există vreo legătură între Bursa de Mărfuri de la Londra şi copilaşii iubitori de ciocolată? Aparent, nici una. În fapt, din cauză că preţul la cacao a crescut destul de mult pe Bursa londoneză, scumpirea acestei materii prime ar putea conduce la scumpirea ciocolatei. Astfel că acest produs ar putea deveni „o plăcere rară“, cum spun unii cunoscători. În vara acestui an, contractele futures (încheiate atunci, dar cu scadenţă la o dată ulterioară, în această iarnă) la cacao au costat la Bursa de la Londra 4.207 dolari pe tonă, cel mai înalt nivel din ultimii 33 de ani.

De ce se scumpeşte tona de cacao
Speculanţii la bursă au umflat preţul produsului pe piaţa contractelor la termen. Şi uite aşa, din cauza unor profitori de pe piaţa valorilor mobiliare, se poate ajunge la preţuri umflate în toată lumea.
Aproape la fel s-a întâmplat pe piaţa grâului, doar că acolo lipsa ofertei şi creşterea cererii au mărit preţul, pe când la cacao preţul crescut pare uşor artificial (dar tot cererea a determinat creşterea lui). În vară, la Bursa de la Londra, un fond speculativ ar fi cumpărat 7% din producţia mondială de cacao, ridicând cotaţia acestui produs la un nivel record, scria ziarul german Sueddeutsche Zeitung, citat de Agerpres.
Aceste speculaţii au creat panică în rândul producătorilor şi al comercianţilor de ciocolată din lume. Se pare că, în prezent, se fac speculaţii cu cacao, în special la bursa londoneză.
În Statele Unite, preţul acestei materii prime pentru industria ciocolatei este mai mic decât la Londra, tot la contractele de tip futures. Potrivit brokerului craiovean de la Interdealer Capital Invest, George Popa, zilele trecute, la Bursa de la Chicago, contractele futures la cacao cu scadenţă la trei luni se încheiaseră la preţul de 2.880 de dolari pe tonă, deci mult mai puţin decât la Londra.

Tona de cacao a fost şi mai scumpă
Cel mai mare preţ al materiei prime luate în discuţie a fost în anul 1977, tot la Bursa de la Londra. În urmă cu 33 de ani, tona de cacao se tranzacţiona cu 5.219 dolari. Preţul a scăzut treptat în timp, iar de anul acesta a început din nou să crească.