Relatia parinte-copii, Suntem prietenele copiilor nostri? Options

[cornelia69]

In ritmul nebun in care se desfasoara viata noastra cu greu reusim sa ne ascultam copiii, sa ii auzim cu adevarat. Zilele trec rapid, una dupa alta, fara ca noi sa percem mai mult decat inceputul si sfarsitul unei saptamani sau luni....
In tot acest timp copiii cresc si au nevoie de noi.
Mie imi este din ce in ce mai greu sa ma "imprietenesc" cu baietii mei, sa gasesc calea potrivita pentru a-i face sa-si deschida sufletelele catre mine.
Mi-ar place sa va aud parerile, chiar daca aveti sau nu copii, ceea ce ganditi, cum credeti ca e cel mai bine sa ajungem la prietenie cu fiii/fiicele noastre? Aici cred ca foarte mult pot ajuta cei tineri, care sa ne spuna "asa NU"  :)

[b_unica]

Am avut parinti nu... autoritari, doar severi. De aceea cred ca am incercat sa-i insuflu mai mult fetitei mele (care a implinit de curand 10 ani), sentimentul de libertate, independenta. Relatia noastra este foarte rar de mama-fiica (mai mult la lectii ipostaza asta  :P), cat mai ales de ...poate nu chiar prietena... sora mai mare. Este foarte adevarat ca ne-a apropiat mult divortul  de ex-ul... multa vreme nu a contat decat responsabilitatea mea de mama, a fost o perioada cand nu existam decat pentru Ea si Ea pentru mine. A fost perioada mea de lasitate si posesivitate si sufocare.
As vrea sa cred ca si peste ani, va exista aceeasi sinceritate intre noi, aceeasi sclipire luminoasa in ochii ei, cand spune ,,mami, hai sa pove ce-am facut azi"...