Relatia parinte-copii, Suntem prietenele copiilor nostri? Options

[cornelia69]

In ritmul nebun in care se desfasoara viata noastra cu greu reusim sa ne ascultam copiii, sa ii auzim cu adevarat. Zilele trec rapid, una dupa alta, fara ca noi sa percem mai mult decat inceputul si sfarsitul unei saptamani sau luni....
In tot acest timp copiii cresc si au nevoie de noi.
Mie imi este din ce in ce mai greu sa ma "imprietenesc" cu baietii mei, sa gasesc calea potrivita pentru a-i face sa-si deschida sufletelele catre mine.
Mi-ar place sa va aud parerile, chiar daca aveti sau nu copii, ceea ce ganditi, cum credeti ca e cel mai bine sa ajungem la prietenie cu fiii/fiicele noastre? Aici cred ca foarte mult pot ajuta cei tineri, care sa ne spuna "asa NU"  :)

[angelheart]

Mesaj postat pe eva in urma cu doi ani, cand fiul meu nu implinise inca 15 ani:

Metodele folosite de mine au fost extrem de simple si s-au rezumat la adoptarea anumitor tipologii comportamentale in functie de situatia pe care o aveam de rezolvat. Am avut mare grija sa nu pierd legatura dintre noi la care am muncit asiduu multi ani chiar daca pentru asta a trebuit sa ma schimb eu inainte de a-i cere lui sa schimbe ceva. Asta inseamna ca trebuie sa fi la curent cu ce-i place si ce nu, care-i sunt prietenii si pe ce criterii si-i alege, sub nici o forma sa nu-l contrazici atunci cand are dreptate si sa nu-i interzici lucruri fara sa-i oferi argumente solide pe care el sa le inteleaga. Incearca sa-l implici in tot ceea ce faci, inclusiv deciziile pe care le iei. Eu ma consult cu fiul meu chiar si in privinta culorii peretilor sau a canapelei pe care urmeaza s-o cumpar, cu privire la ce urmeaza sa pregatim pentru cina, unde ne facem vacantele si in ce perioada, etc. Ii permit uneori sa ma sfatuiasca cu ce sa ma imbrac pentru o petrecere doar pentru ca stiu ca-i face placere si-l face sa se simta important.

Un alt lucru care pe mine m-a ajutat mult si pe care tu inca mai ai timp sa-l pui in practica este obisnuinta de a purta discutii cotidiene despre absolut orice. Fie ca discuti despre astronomie, planete, fenomene meteorologice, structura atomului, sex si dragoste si pana la efectul schimbarilor hormonale prin care el trece asupra organismului si al psihicului, ai grija sa o faci la modul serios, spune-i ca nu stii atunci cand nu stii si explica-i inteligibil atunci cand stii. Ani la rand m-am documentat in diverse domenii tocmai pentru ca am avut de raspuns la intrebari extrem de diverse. Asta m-a ajutat si pe mine iar pe el l-a facut sa aiba incredere in mine, sa inteleaga ca nu sunt atotstiutoare, ca uneori sunt vulnerabila si am nevoie si eu de el cam tot atat cat are el nevoie de mine. S-a creat astfel un parteneriat pe care prietenele mele il invidiaza si a carui soliditate s-a verificat o data cu trecerea timpului. Doar ca eu am inceput sa construiesc foarte devreme, pe vremea cand el avea aproximativ 4 ani. Nici pentru tine nu e tarziu. Fa-l sa vada in tine un prieten, de preferat cel mai bun prieten, si-ti va raspunde pe masura.

Ce s-a schimbat de atunci? Doar varsta: maine, puiul meu implineate 17 ani.  :)