Despre prietenie si prieteni Options

[tits_herbert]

Spune-mi cu cine umbli si iti voi spune cine esti!

Ce inseamna prietenia? Cine va sunt adevaratii prieteni? Pana unde merge o prietenie si unde se sfarseste?
Fiecare dintre noi isi alege prietenii pe anumite criterii: mediul social din care provin, comportament, inteligenta (sau lipsa ei), aspect fizic, modul de comunicare, nevoie, imprejurari, bani, singuratate. Prietenie care poate dura o viata (mai greu sa intalnesti) sau poate dura atat timp cat iti serveste anumitor scopuri sau cat e conforma cu dorintele tale din momentul respectiv.

Daca e destul de puternica prietenia va evolua cu tine, fara sa se opreasaca in micile obstacole de zi cu zi sau in marile obstacole ale vietii. Poti gasi prieteni acolo unde te astepti cel mai putin si poti sa descoperi ca prietenii tai nu sunt oamenii pe care ii considerai tu sa fie.

E prudent sa le ascunzi anumite aspecte ale vietii tale sau este firesc sa le spui tot ce ai pe suflet? Ai voie sa ii acaparezi cu grijile si dorintele tale, daca nu cum stabilesti care sunt limitele? Iti ceri scuze?

Cred ca sunt foarte multe de spus pe tema aceasta si eu nu mai am inspiratie acum (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)

[cristinabl]

Am considerat totdeauna ca e bine sa-i spui unui prieten ce te doare, iar el sa-ti spuna tie...iar atunci cand are nevoie de un sfat, sa il oferi....si asa mi-am pierdut cea mai buna prietena. M-a durut enorm (si inca ma doare) pt ca eram prietene de peste 30 de ani si obisnuiam sa ne auzim la telefon zilnic. Am facut greseala sa trec peste o bariera: l-am bestelit pe sotul ei. Chiar daca suferea enorm si ma saturasem sa o ascult in fiecare zi, trebuia sa ma limitez la a o asculta si atat...nu trebuia sa o fortez sa ia o hotarare. Respectivul era fara job, nu dorea copii (viata lor sexuala era sublima, dar lipsea cu desavarsire), cartofor (venituri nu avea, dar ii lua banii ei si pleca la jocuri si cand le era lumea mai draga se trezeau cu camatarii la usa) si multe altele pe care nu-mi face placere sa mi le amintesc. Am consolat-o 2 ani, dar cand mi-am dat seama ca nu are de gand sa ia atitudine de frica singuratatii, am considerat ca trebuie sa o scutur putin...am crezut ca aducand-o cu picioarele pe pamant, o sa-i fie mai bine....si am gresit...pt ca nu toti suntem la fel, iar limita de suportabilitate e foarte mare la unele dintre noi. Ce cred? Diplomatie e cateodata cea mai buna varianta.