Relatia parinte-copii, Suntem prietenele copiilor nostri? Options

[cornelia69]

In ritmul nebun in care se desfasoara viata noastra cu greu reusim sa ne ascultam copiii, sa ii auzim cu adevarat. Zilele trec rapid, una dupa alta, fara ca noi sa percem mai mult decat inceputul si sfarsitul unei saptamani sau luni....
In tot acest timp copiii cresc si au nevoie de noi.
Mie imi este din ce in ce mai greu sa ma "imprietenesc" cu baietii mei, sa gasesc calea potrivita pentru a-i face sa-si deschida sufletelele catre mine.
Mi-ar place sa va aud parerile, chiar daca aveti sau nu copii, ceea ce ganditi, cum credeti ca e cel mai bine sa ajungem la prietenie cu fiii/fiicele noastre? Aici cred ca foarte mult pot ajuta cei tineri, care sa ne spuna "asa NU"  :)

[bertha]

Intre mine si fiica mea e o relatie de prietenie, atat cat poate sa fie cand e o diferenta intre noi de 25 de ani. E foarte deschisa si-mi povesteste chiar si atunci cand greseste pentru ca nu iau masuri drastice in privinta asta. Stiu ca daca as reactiona agresiv isi va pierde disponibilitatea de a-si deschide sufletul in fata mea. Si eu ii cer parerea, mai ales in ceea ce o priveste direct. Discutam despre multe lucruri, despre prietenie si responsabilitate (mai avem inca de lucrat!), despre generozitate si respect, stie ca o ajut daca intampina dificultati la lectii, ne jucam impreuna.
Unde gresesc eu: sunt prea permisiva, nu reusesc de fiecare data sa ma tin de-o pedeapsa atunci cand greseste.  Apoi nu-i pot schimba ora de somn (adoarme in jur de 12 noaptea), pentru ca si eu ma culc tarziu, iar ea nu intra in pat fara mine.

Trebuie sa la impunem copiilor anumite reguli si limite, astfel incat sa-i pregatim pentru ce-i asteapta mai tarziu, cand n-o sa mai poata avea totul la indemana. Insa anumit grad de independenta e necesar, evitand astfel protejarea exagerata, care dauneaza prin faptul ca face din copil un neadaptat, anihilandu-i personalitatea.

E clar ca nu exista retete... Fiecare mama are propriile resurse pentru a se apropia de copilul ei, totul e sa-si doreasca.