![]() |
![]() |
![]()
Post
#1
|
|
Tratabil ![]() ![]() Group: Membru de Onoare Posts: 59 Joined: 8-December 05 Member No.: 37 ![]() |
In ritmul nebun in care se desfasoara viata noastra cu greu reusim sa ne ascultam copiii, sa ii auzim cu adevarat. Zilele trec rapid, una dupa alta, fara ca noi sa percem mai mult decat inceputul si sfarsitul unei saptamani sau luni....
In tot acest timp copiii cresc si au nevoie de noi. Mie imi este din ce in ce mai greu sa ma "imprietenesc" cu baietii mei, sa gasesc calea potrivita pentru a-i face sa-si deschida sufletelele catre mine. Mi-ar place sa va aud parerile, chiar daca aveti sau nu copii, ceea ce ganditi, cum credeti ca e cel mai bine sa ajungem la prietenie cu fiii/fiicele noastre? Aici cred ca foarte mult pot ajuta cei tineri, care sa ne spuna "asa NU" :) |
|
|
![]() |
![]()
Post
#2
|
|
Tratabil ![]() ![]() Group: Membru Posts: 109 Joined: 9-December 05 From: Romania Member No.: 53 ![]() |
Parintii meu au fost distanti si autoritari, astfel incat m-am straduit (si inca o fac) sa-i arat fetei mele cat de mult o iubesc, prin gesturi si cuvinte. Nu-i ingradesc personalitatea, e cateodata obraznica, dar imi place ca se descurca in multe situatii destul de bine pentru varta ei (are aproape 10 ani). E sensibila (in zodia Pesti fiind) si e destul de afectata ca tatal ei nu e langa ea. Cred ca apropierea asta dintre noi e cu atat mai mare cu cat ne avem doar una pe cealalta...
|
|
|
![]() ![]() |
Lo-Fi Version | Time is now: 18th July 2025 - 06:47 AM |
|