Relatia parinte-copii, Suntem prietenele copiilor nostri? Options

[cornelia69]

In ritmul nebun in care se desfasoara viata noastra cu greu reusim sa ne ascultam copiii, sa ii auzim cu adevarat. Zilele trec rapid, una dupa alta, fara ca noi sa percem mai mult decat inceputul si sfarsitul unei saptamani sau luni....
In tot acest timp copiii cresc si au nevoie de noi.
Mie imi este din ce in ce mai greu sa ma "imprietenesc" cu baietii mei, sa gasesc calea potrivita pentru a-i face sa-si deschida sufletelele catre mine.
Mi-ar place sa va aud parerile, chiar daca aveti sau nu copii, ceea ce ganditi, cum credeti ca e cel mai bine sa ajungem la prietenie cu fiii/fiicele noastre? Aici cred ca foarte mult pot ajuta cei tineri, care sa ne spuna "asa NU"  :)

[cornelia69]

Am in anturajul meu o familie cu trei copii, baieti, mari, aproape la cesele lor. Au avut parte de o educatie spartana, sa zicem asa, dar sunt atat de uniti, si cu atata placere se duc la parinti, de parca ar fi prieteni de aceeasi varsta! Si parintii sunt langa ei, ii sprijina si ii ajuta, se distreaza impreuna cu ei la petreceri, danseaza impreuna cu ei si cu prietenii lor, de parca ar fi de aceeasi varsta. Rezultatul? Copiii sunt cei care ii vor pe parintii acestia langa ei, pentru ca sunt "de viata". Oare sa fie si asta un secret?