Coelho Options

[Diana.]

In general refuz cu obstinenta sa fac ce fac si ceilalti, pentru ca asa e la moda...
Am auzit de citeva ori de Coelho si mi-am zis in sinea mea: cine mai e si asta?
Si ca un tauras incapatinat ce sint, am cautat pe net sa vad ce si cum..sa ma dumiresc.
Nu va spun decit atit: dupa citeva pasaje , am iesit in goana mare din casa si m-am oprit in prima librarie...
Si nu imi pare rau! Dimpotriva!

CITEVA CUVINTE ...PREA PUTINE..


Pe lumea asta sint carti..si carti, dupa cum sint cititori si cititori.
Receptarea unei scrieri va fi diferita, functie de cel care lectureaza.
Coelho abordeaza un stil  aparent facil, cel putin in "Alchimistul", unde ai impresia ca asculti o poveste, o simpla poveste...
Dar orice poveste are si o morala, indiferent ca vorbim de "Croitorasul cel viteaz" sau de un basm cult.
Ceea ce m-a impresionat pe mine la Coelho este ca, in ciuda aparentelor, el nu iti da totul pe tava nici nu vrea sa impuna vreo idee.
Il lasa pe cititor sa discearna, sa filtreze, sa gindeasca.
Mie, cel putin, mi-a dat dureri de cap.
In spatele unor cuvinte simple se ascund mari adevaruri.
< "Nu stiu cum il cauta pe Dumnezeu la seminar" , se gindi el, in timp ce privea rasaritul soarelui. > - Ei bine, fraza aceasta, citita pe net, m-a pus pe jaratec.

Siacum daca o luam scolareste,  :P s-ar putea face o paralela lejer intre " Noaptea de Decemvre " a lui Macedonski si "Alchimistul" lui Coelho: aceeasi calatorie spre Mecca, spre Adevar, aceeasi cautare a eegoului , in definitiv.
Aceasi neputinta de a ne depasi datul <vezi englezul care vrea sa devina alchimist si cel care doreste sa ajunga la locurile sfinte>.


Pentru mine insa cartea a capatat valorile unei lectii de viata.

Tot ce pot sa spun (pe proprie raspundere :P ) este ca Paulo Coelho va da mult de furca, de acum inainte criticii literare, pentru ca resursele sale, par, cel putin pentru moment, inepuizabile.
Si am curajul sa afirm ca literatura universala va fi marcata de "momentul" Coelho.

[tyzy]

Povestea creionului
> de Paulo Coelho
>
> Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna un om care traieste
in buna pace cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.
Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

Am primit-o pe mail si trebuia s-o impart cu voi  :).