Rautatea gratuita, Care sa ii fie motivele? Options

[Diana.]

Vi s-a intimplat sa aveti parte de rautate gratuita, desi nu ati facut nici un rau persoanei care prolifica "atacul"?
Eu, in asemenea situatii ma blochez pentru fractiune de secunda si, daca persoana care m-a surprins atit de neplacut imi este cit de cit apropiata, ma amarasc tare si uneori reactionez urit daca sint prea tare scoasa din pepeni. Adica le zic de la obraz, romaneste.

Totusi, nu pot sa inteleg nici in ruptul capului de unde isi "trag sevele" puseurile de rautate gratuita pe care le au unii dintre semenii nostri...
(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/nusepoate.gif)

[walpurgik]

Multe lucruri nu pot adauga acestui corolar definitoriu pentru rautatea gratuita, dar totusi nu ma pot abtine sa nu intervin. De ce? Pentru ca ma izbesc zilnic de asertiuni vanitoase, priviri seceratoare, atitudini maligne, pufaieli pe nari de taur la corida, intruziuni de superioritate sau chiar o rautacioasa indiferenta in momente cruciale in care necesiti ajutorul. Banuiesc ca aceste rabufniri aparent inexplicabile unei persoane rationale in procesul constient al gandirii sunt accese de bravada, de defilare futila de vanitate in scopul impozitiei propriei persoane, de a iesi in evidenta. Determinarea cauzalitatii este superflua caci o explicatie legiferabila nu exista, ci doar inferente. Parerea mea e ca mediocritatea, banalul niveleaza pe multi oameni, iar daca exceptionalul si afirmarea nu le e rezervata decat oamenilor inzestrati, cei care se simt anonimi incearca, prin urmare, sa iasa in evidenta: si cum faci acest lucru? cu sigurata nu prin racordarea la un sentiment comun, la pareri survenite din aceeasi matrice, ci prin contrast, si daca este unul de sorginte negativa, cu atat mai mult. Intr-o lume prozaica, in care statusul de erou nu exista decat fictiv, acesti practicanti iliciti si fatarnici ai rautatii gratuite nu doresc decat a fi antieroul, cel care e mai oaches, care are de spus ultimul cuvant, apodictic de parca ar fi rasuflat intr-o cugetare brevetata de el insusi. Se practica invidia si, prin urmare, din colarea acesteia pe situatii reale rezulta intentarea la fericirea celuilalt, atac la persoana, barfa, triumful unei pseudosuperioritati care ii multumeste.
Panaceul pentru cei atacati de acest morb eliberat de altii: indiferenta, detasarea, dar greu e sa te incapsulezi mereu intr-o crusta protectoare!