Jurnalul unui suflet, Jurnalul Blondinei Options

[Diana.]

Jurnalul Blondinei. Aici veti putea citi ginduri, intimplari, povestiri din viata ei.
(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/floricele.gif)

[Bacardi_Girl]

Super tare ultima strofa blondina (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif)
Pentru cine vrea o povestioara ....mai altfel (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/morderis.gif)
OFFTOPIC GOOOOLLLLL 2-0 minutul 32 repria 2 a ehehe...
So sa revenim:

Tare mult imi place sa calatoresc. Cand sunt liber, imi iau rucsacul in spate si plec la munte. Mi se pare minunat sa fiu singur cu mine insumi, sa-mi golesc creierul de griile cotidiene. Parca atunci redevin eu.

E drept, plecarile acestea solitare au partile lor bune, dar in cazuri grele nu are cine sa-ti dea o mana de ajutor. Muntele uneori te pune in situatii primejdioase. Oricand te poti intalni cu salbataciuni, fie ele cu doua sau cu patru picioare.

I-am intalnit intr-o dupa-amiaza, pe un vechi drum forestier, inchis demult. Nu stiu cum putusera ajunge pana aici, pentru ca drumul era plin de gropi, iar masina cu care calatoreau avea punte joasa, mult mai potrivita pentru asfaltul soselelor si al autostrazilor, unde putea sa-si puna in valoare viteza. Mi se parea total bizara in decorul muntelui si mai ales pe drumul acesta impracticabil.

- Alo, tinere, ai putea sa ne dai o mana de ajutor, m-a strigat in barbat indesat, cu burta si chelie care se agita zadarnic in jurul autoturismului.

M-am apropiat. Masina semana cu o balena esuata in nisip. Puntea se proptise in doua sleauri uriase, iar rotile din fata erau acum suspendate la cateva palme de sol. Bine ca nu lunecasera in dreapta, udne era o rapa destul de adanca.

- Cum ati ajuns pana aici, mi-am exprimat eu mirarea.

- M-am luat dupa gura nevestei, a gesticulat el nervos, aratandu-mi spre femeia care statea impasibila in masina, lasandu-l sa se agite de unul singur.

- Cunosc binisor zona si stiu ca drumul asta nu mai este folosit de ani de zile.

- Se poate, a admis barbatul. Acum ai putea sa ma ajuti sa pun masina cu rotile pe pamant?

Nu-l interesau cuvintele mele. Avea nevoie de muschii mei si atat. Parea genul de om obisnuit sa comande. Nu avea timp sa asculte, ideile proprii erau mult prea importante. Am trecut peste tonul lui si m-am hotarat sa-l ajut.

- Ne-ar trebui o parghie mare. Aveti un levier lung sau altceva de felul asta in masina?

- Nu.

- Atunci ar fi bine sa taiem o creanga mai groasa si sa ne folosim de ea, am propus uitandu-ma la copacii din jur.

- Cu ce s-o taiem? Crezi ca umblu cu drujba dupa mine, s-a enervat tipul.

- Incercam cu asta, i-am raspuns, scotand o baioneta soldateasca zimtata pe o parte ca un fierastrau.

- Umbli cu arme albe dupa tine, a constatat individul.

- Eu o folosesc ca unealta. Nu se stie cand e nevoie de asa ceva. Dupa cum vedeti si D-voastra, poate fi foarte folositoare.

M-am urcat intr-un copac. Am incercat sa tai o creanga, dar nu mergea deloc. Femeia din masina, o tanara nostima foc, care parea mai degraba fiica individului decat nevasta lui, a venit sub copacul caruia ma straduiam sa-i tai o creanga.

- Nu prea cred c-o sa reusesti, mi-a zis ea cu o voce ragusita. Mai bine l-am chema pe Bebe sa se atarne de creanga. Tot are peste o suta de kile, poate se rupe cu el...

M-am oprit din munca si m-am uitat in jos, spre ea. Nu schitase nici macar un zambet, asa ca nu imi puteam da seama, daca glumeste sau nu. Daca vorbea serios, atunci ori ii lipsea o doaga, ori ii purta sambetele sotului din dotare. Creanga era la vreo patru metri de sol. Respectivul Bebe urma sa se aleaga cu fracturi serioase.

Bebee! Bebee! A inceput ea sa strige la barbat.

Da, ce vrei?

N-ai o franghie in masina?

N-am, la ce-ti trebuie?

- Vreau sa ma spansur, a raspuns ea cu aceeasi fata impasibila care parca nu avea nici o legatura cu vorbele pe care le spunea.

Cu chiu cu vai am reusit sa desprind creanga de trunchiul copacului. Am coborat si m-am apucat s-o cioplesc de crengutele care dadeau din ea. Femeia statea pe langa mine.

- Sa te ajut cu ceva?

- Nu, doamna, n-aveti cu ce. Ma descurc. Incerc eu sa va ajut pe D-voastra...

- A, nu, mie imi este egal. Bebe vrea sa-si scoata masina de unde a bagat-o...

Cuvintele ei picau la fel de ciudat ca si situatia in care ne aflam. Ca sa ma bage si mai mult in ceata, mi-a intins mana.

- Eu sunt Adina.

Am lasat baioneta, apucand mana care mi se intinsese.

- Marius...

Am privit-o mai atent. De acolo, din copac, imi paruse mult mai tanara. Acum, de aproape, am observat ca avea in jur de treizeci si ceva de ani, dar era foarte bine conservata, corpul si chipul putand usor rivaliza cu cel al unei tinere de douazeci.

- Incantat de cunostinta, am mai zis ca sa nu raman in postura aceea ridicola care se prelungea cu mana ei in mana mea.

Am luat baioneta si mi-am continuat lucrul.

- Imi plac muschii tai, a zis ea privindu-mi bicepsii. Faci mult sport, nu? Esti student?

- Da, doamna, am murmurat, intrebandu-ma unde vrea sa ajunga.

- Si Bebe facea sport cand era stundent. Arata bine. Pe vremea aceea il iubeam. Eu eram doar la liceu. Acum nu mai face sport, face doar burta. Si la treaba asta se pricepe grozav.

De ce imi spunea mie toate lucrurile astea? Si povestea cu liceul? Ce ma interesa pe mine? Erau intamplari petrecute cu mai bine de douazeci de ani in urma, cand eu abia daca eram un bebelus... Ce ma interesau?! De odata, mi-a pus mana pe brat.

- Ce piele catifelata ai... Ce bine e sa fii tanar...

- Adina, ce faci, am auzit in apropiere vocea surprinsa a numitului Bebe.

Nu observasem cand se apropiase si el, asa cum nu avusesem timp sa reactionez la gestul Adinei.

- Ce faci, pustiule? Te dai la nevasta-mea? Ba, tu nu stii cu cine ai de a face, a zis Bebe incercand sa fie amenintator.

Fara sa-mi dau seama, intr-un gest de aparare, am strans baioneta in mana.

- Aha, uitasem ca umbli cu arme albe... De aia, ai baioneta, ca sa te iei de femeile casatorite si sa le ucizi sotii?!

- Eu nu incercam decat sa va ajut, i-am zis cat mai pasnic cu putinta.

- Uite, ce corp are tanarul, Bebe, a zis visatoare Adina, de parca nu vazuse rezultatul ideii ei nebunesti de a-mi mangaia bratul.

Mi s-a parut ca Bebe s-a schimbat din nou la fata, dar n-a zis nimic. Ne-a intors spatele si s-a dus din nou la masina.

- Ai o iubita, nu-i asa? O fata frumoasa, tanara ca tine care-ti iubeste corpul asta minunat... Nu se poate sa fie altfel...

Nu i-am raspuns. Cuvintele si gesturile ei erau nefiresti, ca ale unui om nebun, beat sau drogat. Am terminat cu cioplitul si m-am dus catre masina. Speram sa-i pot ajuta si sa-i vad naibii urniti din loc pe ciudatii astia doi.

Eu si Bebe ne-am opintit zdravan sa punem masina cu rotile pe sol. Am reusit in sfarsit.

Individul a urcat apoi la volan, incercand sa foloseasca forta motorului pentru a termina ce incepuseram amandoi. Adina urcase deja in masina. Se uita tinta la mine si-mi zambea dulce. Bebe a ambalat motorul si rotile au reusit sa muste din drum. Au tasnit in tromba direct spre mine. Abia am avut timp sa ma feresc. Am facut un salt intr-o parte, apoi pamantul mi-a fugit de sub picioare si m-am pomenint lunecand la vale pe coasta povarnita a rapei. M-am dus in jos cativa metri, pana cand am reusit sa ma agat de niste tufe.

Mi-am tras un pic sufletul, apoi am pornit-o la deal, incercand din nou sa ajung pe drumul forestier. Masina disparuse. Urmele aratau ca o luasera in sus, spre partea unde drumul forestier se infunda.

Mi-am gasit rucsacul acolo unde il lasasem. N-am reusit insa, sa-mi gasesc baioneta. Am cautat-o peste tot. Nu-mi dadeam seama cand imi cazuse. Nu voiam s-o perd, o aveam de la bunicul meu. In cele din urma, intelegand ca e aproape imposibil s-o gasesc, m-am lasat pagubas.

Eram julit pe picioare, un umar ma durea din cauza caderii si oboseala ma cam ajunsese, dar mintea imi lucra febril. Ce insemnase asta? De ce nu incercasera sa ma ajute sa ies din rapa? Bebe nu putuse controla masina sau chiar voise sa ma loveasca? Daca n-au vrut sa dea peste mine, de ce nu m-au cautat?

Eu ma oprisem din drumul meu ca sa-i ajut, iar ei... Nu eram animat de dorinta de razbunare, dar furios tot eram. Am plecat in cautarea lor. Curand avea sa cada inserarea si oricum nu mai aveam timp sa ajung in orasul in care imi propusesem sa innoptez. Sperasem ca, daca tot i-am ajutat sa-si despotmoleasca masina, ma vor duce si pe mine intr-acolo.

Ei o luasera insa, in sens opus, lasandu-ma cazut in rapa. Si nu cazusem din propria placere, ci ca sa ma feresc de botul masinii lor.

I-am gasit cand deja se innoptese si devenise riscant sa mai calatoresti pe munte. Am gasit-o, de fapt, numai pe Adina. Fuma ganditoare, in fata unui foc mic. Se lasase racoare si era invelita cu o patura.

- Ha, a ras ea dandu-si capul pe spate, imi placi din ce in ce mai mult. Esti tanar, esti frumos, esti ambitios! Uite, ca m-ai gasit din nou!

- Era sa nu mai fiu deloc tanar si frumos si asta datorita voua. De ce ati vrut sa ma omorati?

- N-a vrut sa te omoare nimeni, a zis Adina. E adevarat ca lui Bebe nu-i placi si ca l-a amuzat sa te sperie, dar miza pe rapiditatea miscarilor tale.

- Adica, daca nu saream in rapa, chiar ma lovea?

- Ei, nu sunt sigura de asta... Poate ca frana brusc, asa, in ultima clipa, ca sa te sperie nitelus.

- Eu am incercat doar sa va ajut. Nu v-am facut nici un rau. De ce ii sunt antipatic barbatului tau?

- Pentru ca-mi placi mie si pentru ca reprezinti tot ceea ce i-ar fi placut si lui sa fie acum douazeci de ani cand era tanar.

- Unde-i acum? Se ascunde? E prea las ca sa dea ochii cu cel pe care a vrut sa-l omoare?!

- Ha, bravo, bis! Ai fost grozav, de-a dreptul magnific, radea Adina sa se prapadeasca, aplaudand ca la teatru. Un adevarat cavaler al razbunarii. Stii ceva? Daca tot nu l-ai gasit pe el, razbuna-te pe nevasta-sa!

- Cum adica?

- Asa cum se razbuna un barbat pe o femeie. Brutalizeaza-ma! Violeaza-ma! Hai, ce mai stai? Padurea e pustie, daca urlu un pic, n-o sa ma auda decat vre-un urs.

- Eu nu fac asa ceva.

- Asa ceva ce? Nu faci dragoste? Vrei sa te razbuni pe un barbat si ti-e teama de o femeie? Uite, sunt slaba si fara aparare! Profita de mine!

Cu o miscare brusca si-a azvarlit patura de pe umeri si a sarit in picioare. Sub patura era goala! Corpul ei arata sculptural in lumina rosietica a focului.

- Hai, ia-ma in brate! Nu ma lasa sa te mai astept mult!

- Si in timp ce tu ma inlantui cu bratele, Bebe care sta acuns prin preajma, o sa-mi cada in spate, nu? El mi-a furat baioneta?

- Nu el, eu! Chiar imi doream sa vii dupa noi. Uite-o!

M-am apropiat si m-am trezit cu Adina calda si goala la piept. Am simtit ca uit de toate.

- Lasa-te in voia mea, prostutule, ca nu te paste nici o primejdie. Bebe m-a lasat aici singura, sa pazesc masina si el a plecat mai sus, sa filmeze peste cateva ore rasaritul soarelui. E artist, nu e ucigas.

Ne-am prabusit impreuna peste patura cazuta de pe umerii ei. In noaptea aceea nu am dormit o clipa. Cand s-a facut dimineata, inca ne mai sarutam innebuniti, infometati unul de altul. Adina s-a dezmeticit prima.

- Marius, e lumina! Bebe trebuie sa coboare de acum. Du-te!

Ne-am imbracat repede. Ne-am mai sarutat o data, de doua ori, de o suta de ori.

- Gata, gata, pleaca! Nu vreau sa afle. Nu vreau sa stie visul pe care l-am trait noi. Uite, daca vrei sa ma cauti, asta e numarul meu de telefon. Ai adresa aici, a zis, dandu-mi o carte de vizita.

Imi place sa calatoresc. Cand sunt liber, imi iau rucsacul in spate si plec pe munte. Mi se pare minunat sa fiu singur cu mine insumi, sa-mi golesc creierul de grijile cotidiene. E drept, plecarile astea solitare au partile lor bune, dar in cazuri grele nu are cine sa-ti dea o mana de ajutor. Muntele te pune uneori in situatii primejdioase. Oricand te poti intalni cu salbataciuni, fie ele cu doua sau patru picioare...

O intamplare ciudata s-a trasformat intr-o poveste de dragoste de o noapte. N-am mai cautat-o pe Adina. Mi-e frica ca visul trait atunci sa nu se trasforme in realitate...