Relatia parinte-copii, Suntem prietenele copiilor nostri? Options

[cornelia69]

In ritmul nebun in care se desfasoara viata noastra cu greu reusim sa ne ascultam copiii, sa ii auzim cu adevarat. Zilele trec rapid, una dupa alta, fara ca noi sa percem mai mult decat inceputul si sfarsitul unei saptamani sau luni....
In tot acest timp copiii cresc si au nevoie de noi.
Mie imi este din ce in ce mai greu sa ma "imprietenesc" cu baietii mei, sa gasesc calea potrivita pentru a-i face sa-si deschida sufletelele catre mine.
Mi-ar place sa va aud parerile, chiar daca aveti sau nu copii, ceea ce ganditi, cum credeti ca e cel mai bine sa ajungem la prietenie cu fiii/fiicele noastre? Aici cred ca foarte mult pot ajuta cei tineri, care sa ne spuna "asa NU"  :)

[northstar]

mey,eu nu pun decat o intrebare:la ce varsta se termina crizele astea adolescentine?????????
fiu-miu,era nedezlipit de mine pina la 12-13 ani,mereu:mama,mama ,mama![rac mititel]
acum la 17 e un ,,misterios''[asta ca sa fiu o lady,si sa nu-l fac taciturn],raspunde rar cu o fraza mai lunga decat - da,nu ,nu stiu!mereu cu castile pe urechi si cu ochii in monitor!
eu ma crizez,el ,pasiv!dar..............in momentele critice,ma pot baza pe el!stiu ca are un suflet sensibil si ca undeva, ascuns, a ramas acel copilash care striga mereu:mama,mama,mama!
vorba ta, mistaco:sa ne traiasca copiii si sa ne bucuram de ei,sa ii sustinem chiar si atunci cand fac boacane,caci si noi am fost copii odata si ne-am dorit atita tandretze in locul batailor!