Calatoria personala, Devenirea Options

[big.smile]

bau!
prima oara cand scriu intr-un forum ... pt ca vreau sa-mi incep calatoria personala pe care o abandonez candva prin copilarie .... so ... eu despre asta voi scrie ... vreau sa ma dezleg de povestea de pana cum in care am inceput sa fiu trista si in care ma leg de oameni. am citit ieri undeva ca dc o spun de multe ori si daca povestesc chestii din ea , voi reusi sa ma desprind de ce a trecut :D si uite ca a venit si ocazia odata cu intrebarea Dianei dc vreau pe forum. deci povestea a inceput ;))
a voastra cum e?

[big.smile]

:) Eram convinsa ca ai sa citesti cartea si abia dupa ai sa raspunzi.
Se pare ca avem probleme similare.
La mine 25 a fost pragul si de 3 ani merg inainte incercand la fiecare pas sa scap de ceea ce am luat cu mine din trecut.
Fericirea o smulg efectiv fiecarui moment o caut cu disperare in orice punct din viata mea.
In ultima vreme eu personal am lasat garda jos dar a fost o vreme in care luptam si ma incapatanam sa cred ca nu e vorba de bagajul meu cu care vreau nu vreau trebuie sa merg inainte toata viata.

:) ... pai stii, ma chinui sa ma conving ca nu e o problema ... este pur si simplu o stare, care in unele momente e mai mult decat vointa mea. de altfel asa am reusit sa nu ma mai chinui sa inteleg diverse chestii pe care le simt, pur si simplu sa zic da! stiu ce este, o stare care va trece ... si asta m-a facut sa zambesc si chiar a trecut. sa nu crezi ca spunand asta ascund ceva intr-un anume coltisor care la un moment dat se va umple si se va revarsa, nu! este o constienta placuta si linistitoare care ma face sa fiu mai mult si sa vad lumea exact cum este , insa sa iau din cea ce ma face sa rad. pentru ca nimeni nu este pe deplin multumit. oricine ascunde un ceva pe care vrea sa-l atinga.. un vis .... ceva de genu, o chemare spre ceva ce (de multe ori) nu stim ce e dar continua sa fie si sa ne arda pana decidem sa ne indreptam intr-acolo
nu vreau sa las garda jos, nu vreau sa simt indiferenta fata de nimik, pt ca atunci toate ma coplesesc - recunosc ca am trait asta!! sau mai bine zis o parte din asta, pt am reusit sa vad altfel si sa nu ma duc cu capu'. si-mi pare tare bine :)