Relatia parinte-copii, Suntem prietenele copiilor nostri? Options

[cornelia69]

In ritmul nebun in care se desfasoara viata noastra cu greu reusim sa ne ascultam copiii, sa ii auzim cu adevarat. Zilele trec rapid, una dupa alta, fara ca noi sa percem mai mult decat inceputul si sfarsitul unei saptamani sau luni....
In tot acest timp copiii cresc si au nevoie de noi.
Mie imi este din ce in ce mai greu sa ma "imprietenesc" cu baietii mei, sa gasesc calea potrivita pentru a-i face sa-si deschida sufletelele catre mine.
Mi-ar place sa va aud parerile, chiar daca aveti sau nu copii, ceea ce ganditi, cum credeti ca e cel mai bine sa ajungem la prietenie cu fiii/fiicele noastre? Aici cred ca foarte mult pot ajuta cei tineri, care sa ne spuna "asa NU"  :)

[marty69]

Corne, fetitza mea , e cea mai  buna prietena a mea si tu stii asta.
Poate faptul ca e tot de acelasi sex cu mama ei..... :D........ ma ajuta foarte mult , sau poate experientele din viata noastra ne-au unit , nu stiu.........
Tind sa cred ca ultima varianta e valabila .Mai e si altceva .Tu stii cat timp trebuie sa petreci langa un copil pt a-l cunoaste indeaproape si a putea intra in lumea lui si in propriul sistem de valori pe care el si-l formeaza in functie de mediul in care se dezvolta.
Poate conteaza si cat din timpul tau il petreci cu el /ei.Conteaza enorm si daca atunci cand este apostrofat , sa nu fuga la tati sau bunica sau matusa ca il ,,intelege" mai bine.
La mine asta a fost o treaba discutata si inteleasa de tatal ei si chiar si acum ca nu mai e cu mine (tatal) o cearta cand afla ca m-a suparat si ii pune in vedere ca nu accepta asa ceva.In felul asta copilul nu are unde-si cauta ,,refugiu" , zic eu si poate si asta echilibreaza cumva lucrurile.
Mai conteaza sa intri in lumea lor , dar sa o faci efectiv . Sa te joci impreuna ( oricat de plictisitor ti s-ar parea)sa intelegi logica lucrurilor tipice varstei .......intr-un cuvant sa redevii un pic copil .
Atata timp  cat copilul  se simte in siguranta sa discute cu tine orice problema , inseamna ca ai  mers pe drumul cel bun .Asta inseamna sa nu il refuzi de cate ori are cate o intrebare sau isi spune parerea intr-o anumita privintza.
Eu am avut discutzii pe diverse teme cu fetitza mea si am aprofundat multe subiecte , legate de viatza mai ales si vreau sa-ti zic ca nu de putzine ori m-a ,,umilit" sfatuindu-ma ea cum sa ies din diverse situatzii , ca si cum ea era adultul si eu copilul.
Atunci am realizat ca , chiar degeaba nu imi pierd eu timpul cu ea vorbind pana ragusesc .
Am ajuns sa ne completam una pe alta . La 11 anisori e un micutz adult care imi da putere sa razbesc in viatza iar eu la randu-mi o ajut atunci cand e necajita si descumpanita de diversele situatzii care apar in viata ei .
Ma rog la bunul Dumnezeu sa ramanem asa cum suntem acum .......ceea ce va doresc si voua fetelor si mai ales tie Cornelush .