Mastile in societate.Complezenta., Povestire cu morala. Options

[blondina]

Un tip intra in cabinetul unui medic pshiatru si ii spune:
- Domnule doctor, sunt foarte suparat in ultimul timp, ma simt trist, deprimat, lipsit de energie si total apatic. Nu stiu ce sa ma fac.
- Nu va faceti probleme. Am un tratament garantat. Si eu cand trec prin astfel de stari ma duc la circ unde e un clovn extraordinar. Glumele si giumbuslucurile lui imi dau optimism, imi produc o bucurie nespusa si-mi dau energie sa vad viata asa frumoasa cum e ea. Iti recomand sa te duci sa-l vezi. Te va vindeca!
- Domnule doctor, eu sunt acel clovn..

Va spune ceva bancul acesta?
Nu ati fost niciodata nevoiti sa zambiti, sau, si mai rau, sa ii faceti pe altii sa zambeasca atunci cand sufletul vostru plangea?!

[fortelady]

din necesitate (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)
exista momente in care si mie imi vine sa ma ascund intr-un colt sau sub masa si sa incep sa tremur. ca sunt speriata, ca nu mai vreau sa vad/sa aud/ nu ma intereseaza/am o problema si in momentul ala nu poate sa imi pese de ce zic/fac ceilalti. dar imi dau seama ca daca arat asta ceilalti care depind de mine ar intra si ei in panica si ar fi mai rau. asa ca... zambim, ne aratam increzatori, calmi... si trecem mai departe.
povestea o prietena o data- le-a luat foc bradul in noaptea de anul nou. ea e terifiata de foc. paralizeaza pur si simplu. si atunci era speriata de moarte. dar... fiul ei era cu ea in camera. asa ca si-a pus masca "lasa mami ca uite il stingem acum", a stins focul si si-a imbarbatat copilul. desi, vorba ei - prima senzatie a fost ca vrea sa fuga sa se ascunda sa iasa de acolo, oriunde numai sa nu vada foc si sa isi ia copilul cu ea.