Pentru cele carora le place sa scrie proza sau poezie Options

[Diana.]

http://www.elady.ro/articole/Povesti/

Unele dintre noi au un real talent la scris.
Cine stie, poate miine-poiimiine vom fi invitate la o lansare de carte. :estiok:
Nimic nu e imposibil !
Asa ca va invit sa va postati creatiile aici si sa ne lasati si pe noi sa ne bucuram de rodul imaginatiei voastre.

[Dore]

Angelino (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif) cel mai bun semn este acela ca inca ne mai plac povestile.



"Lumina strecurata printre gene - nu, nu este cea a soarelui, incercand sa intre.
Este cea a sufletului, incercand sa iasa.
Piticii trebaluiesc in bucatarie, cu stradanie sa nu faca vreun zgomot: bucatareasa a visat de-alea nemaivisate si acum trebuie sa doarma.
Cu sort din frunza de lipan, Morocanosul lustruieste de zor o lingura argintie. O intinde pe-o parte, da sotul jos si se scalambaie in luciul bombat al argintatei. Pe sub masa, Motanul inghesuie pergamentele in cufar, apoi sare pe capac si se frichineste, doar-doar o reusi sa-l inchida de data asta.
Sfiosul sterge de praf binisor fiecare petala a florilor in fereastra si stranuta de zor, de se zdruncina tot puful tulpinilor verzulii. Nu ajunge sa lustruiasca si trifoiul pus la pastrare intr-un pahar gros, straveziu..."



"In vreme ce piticii molfaie de zor la placintele cu zmeura, bucatareasa toarna ceaiul in canute de lut ars si le spune povestea de dimineata:

"A fost odata ca niciodata o femeie harnica si vesela, ea bucura in fiece zi aerul casei sale. Atata doar ca trebaluia cat era ziulica de lunga si parca nu mai gasea vreme sa stranga in brate pruncii, nici sa mangaie omul cu o vorba buna. Zilele au trecut frumusel pe rand, una dupa cealalta, anii asemenea - pana cand, imbolnavindu-se amarnic, a cunoscut moliciunea patului de suferinta. In fiece zi tanjea sa stranga in brate pruncii, sa mangaie omul cu vorba buna - i se strangea sufletul vazand colburile adunate prin fiece ungher al casei sale.
Zilele au trecut frumusel pe rand, una dupa cealalta, anii asemenea - locuieste astazi in lada comorii, de pe fundul lacului de smarald, intinzand brate lungi de caracatita ... numai de ar avea puterea sa stranga in brate pruncii, sa mangaie omul cu vorba buna."

Talambul clipeste des - nici gand sa fie semn ca nu-i place ori ca nu pricepe povestea - doar ca s-a sfarsit bucata de placinta cu zmeura si zau ca ar trebui inca una ... "



"Dincolo de lumina lunii, se ascunde intotdeauna o nedumerire, ca si cum n-ar indura-o Soarele sa vietuiasca sub lumina lui. In fiece frantura de intuneric odihneste samanta unui vis - sa nu crezi ca orice samanta creste sa fie vis. Nu ... insa numai credinta inmugureste vlastar de credinta, afara de asta, orice samanta creste altfel.
Sa-ti fie sila de timp si de metehnele lui ... asta da labirint. La fiece cotitura e o floare noua: de mucegai, de nerostire, de liniste.
Farmecul labirintului sta in aceea ca are o singura iesire, o singura intrare; cand vei fi obosit de invarteala in jurul propriei cozi, vei fi inteles un adevar simplu: esti.
Atat. "