Nu exista diavol..., ...Decat in inchipuirea noastra? Options

[Tsunami]

1. filozofic vorbind dumnezeu este perfect. mergand pe firul logicii dumnezeu nu poate creea ceva care nu este imperfect. deci, prima demonstratie

2. care-i rolul diavolului in viata noastra? popa ne sperie la biserica ca daca pacatuim ne asteapta iadul. okay, care-i rolul iadului? pai cic-ar fi caldura mare, si ne fierb niste draci pe-acolo. acum intrebarea: cu ce scop?
raspunsul: pentru ca am fost rai, nu merge. bullshit.
raspunsul este: pentru ca trebuie sa ne indreptam. nu prin fierbere in zmoala se face asta. daca ar trebui sa ne indreptam de ce nu s-ar realiza in lumea asta in care traim?
si chiar se intampla. cand ataci sfera de libertati altora, sistemul te corecteaza. oamenii se poarta diferit cu tine daca ei considera ca tu faci un lucru rau, care le limiteaza libertatea. daca vei continua sa te porti in acest fel, mai multi oameni vor fi nemultumiti, vor reactiona, in fapt sistemul reactioneaza. si vizibil, si imperceptibil pentru noi. rezulta pana la urma ori pedeapsa in fata legii (care este nascuta tot din dorinta de securitate, aparare, in fata urii), ori auto-indreptarea. asta-i adevarata revolutie intr-un om care continua cu evolutia individului

trecem la filoziofia dracului acum.
dracul exista din ignoranta noastra. nu ne intereseaza sa mergem mai departe cu logica, adoptam calea mai lejera, mai comoda, il aducem pe drac in discutie.
dracul e si un element de a speria masele, de a le tine pe un vad considerat drept de catre biserica. si de aici incep tot felul de povesti. faptul ca un om este stapanit de diavol e o minciuna mare. este vorba de responsabilitatea care nu este luata. "l-a impins dracu'". "ma simt posedat". rahat. daca poti constientiza faptul ca esti posedat, faptul ca nu actionezi in modul in care ai dori singur s-o faci, ce te opreste sa actionezi altfel? e vorba de o minciuna crasa sau e vorba de o problema patologica, in care nu poti coordona miscarile.
in final dracul traieste pentru ca noi credem in el. eu nu pot crede in diavol. efectiv el n-are nici un rol in viata mea. in viata mea sunt doar puterea mea si slabiciunea mea. sunt singurul capabil sa hotarasc daca pornesc o actiune care sa loveasca in altii. nu o face nimeni pentru mine.

restul sunt doar povesti in care credem pentru ca VREM SA CREDEM in ele, altfel ar fi inexistente. nu numai atat, dar CAUTAM SI SENZATIONALUL, cautam povesti pe care le amplificam. ca si intamplarile, "semnele", fantomele, si restul rahaturilor nascute sa sperie copiii si sa tina pe credinciosi pe langa un popa ingrat.
in marea ei majoritate lumea are timp pentru asa ceva, din lipsa de activitati. din lipsa de scopuri, care vine din comoditate iarasi, din puturosenie.
din fericire pentru mine, eu n-am timp de prostii. sunt prea ocupat sa traiesc viata, sa ma bucur de minunea, si de "semnul" facut cadou de dumnezeu sau de sistem, depinde cum vreti sa-i ziceti. va sfatuiesc sa faceti la fel. faceti ca mine si nu veti afla niciodata unde se termina raiul si unde incepe lumea. pentru ca ele sunt in acelasi loc. aici cu noi.

va doresc o viata mai frumoasa decat va doriti voi insiva.

cezar

[ella]

dubi
eu nu am sa te contrazic. nu am de ce.
intr-o viata de om se pot petrece o multime de lucruri/intamplari pe care mintea fiecaruia dintre noi nu le poate explica. sau intelege. asta pt ca, fie nu gasim argumentele logice, fie nu avem suficiente cunostinte cu care sa le explicam. sau chiar nu se pot explica (e un punct de vedere care trebuie si el acceptat!). dar faptul acesta nu inseamna sa il lua pe NU in brate.

daca il luam pe NU in brate...este o optiune personala. atat.

tsunami.
iti inteleg logica. cu unele lucruri spuse de tine sunt de acord, cu altele nu. dar la cele cu care sunt de acord - si sunt cele esentiale (ma refer aici la ceea ce ai spus tu ca raiul si iadul sunt aici pe pamant si la binele si raul care, se afla, in primul rand, in fiecare dintre noi si la ...altele) eu as argumenta altfel.
dar sa nu indraznesti sa te superi si sa pleci de la acest topic! pt ca esti un bun si placut partener de discutii. si inventiv.  

eu
eu cred in IDEEA DE DUMNEZEU.
dar Dumnezeul pe care il port eu in suflet este un dumnezeu al iubirii, al bucuriei si al sperantei. nu un dumnezeu al pedepsei.
chiar ma intristez cand aud mamici care isi "ameninta" copiii cu "te pedepseste dumnezeu"  ori de cate ori fac o nazbatie mai mare.
si ma mai gandesc la dumnezeu ori de cate ori imi este greu. dar asta nu inseamna ca astept ca dumnezeu sa-mi rezolve problemele. in nici un caz!

sunt o persoana credincioasa? nu stiu. si nici nu ma intereseaza acest aspect. ceea ce ma intereseaza pe mine mai mult este sa nu fac lucruri rele, urate, reprobabile, de care sa-mi fie rusine atunci cand raman singura cu mine insami. si asta nu pt ca nu vreau sa incalc "cele 10 porunci" (alese de cine?) si nici pt ca ma "vede si pedepseste Dumnezeu". ci pt ca respect oamenii din jurul meu si ma respect pe mine in primul rand!

de cate ori plec sa-mi incarc bateriile, pe alte meleaguri...fie in tara, fie peste hotare, vizitez si casele domnului (biserici/manastiri). o fac pt ca imi place sa studiez arhitectura locasului si pt senzatia de liniste sufleteasca care mi-o da locurile respective. dar in Malta, spre exemplu, am vizitat, printre altele si locasuri sfinte construite peste catacombe. in care s-a petrecut crestinizarea fortata a populatiei. locuri unde oameni au fost torturati in numele religiei si care pastreaza urmele atrocitatilor petrecute. si da...senzatia acuta care m-a urmarit calcand in acele locuri a fost ca iadul intr-adevar exista. aici pe pamant. creat de mana omului. aceasi senzatie am avut-o si in Polonia, in curtea lagarului de concentrare (dar asta este alta poveste)

initial am vrut sa ma pastrez departe de acest subiect...dar se pare ca mancariciul degetelor a fost mai puternic. dar sunt mult prea multe de spus la acest subiect. inclusiv la diavolul din noi si din inchipuirea noastra. si ar fi cazul sa ma opresc. deocamdata.