Cat de mult e...prea mult?, Stii cand sa te opresti? Options

[angeldust]

Cand vine vorba de relatii, cum stii cand trebuie sa zici "Punct si de la capat"?

Cum poti alege si discerne atunci cand se presupune ca la mijloc e dragoste, sentimentul acela care te face surd si orb?
Poti adopta atitudinea drastica si sa renunti la primul compromis pe care esti nevoit sa il faci. Sau poti opta pentru varianta egoista care spune ca totul trebuie sa inceteze in momentul in care ai inceput sa dai mai mult decat primesti... sau... poti alege sa devii martirul propriei tale istorii si sa mergi mai departe orice ar fi cu ideea ca "dragostea le rabda pe toate si le iarta pe toate".
E drept, pentru unele lucruri in viata merita sa lupti cu tot arsenalul pe care il ai la dispozitie si e posibil ca unu din aceste lucruri sa fie dragostea. Dar care sunt semnalele acelea care iti spun ca poate iti irosesti totusi energia, ca te lupti cu morile de vant?

Anticipez deja raspunsuri de genul: "Nu exista o reteta...pentru fiecare e altfel, fiecare stie pentru el cand trebuie sa puna punct". Si totusi, suntem noi, aceeasi oameni care credem cu tarie ca oamenii nascuti sub aceeasi zodie au trasaturi comune. Deci teoretic am putea gasi o reteta si o schema comuna pentru aproape orice.

Asa ca as vrea sa aud de la fiecare, care sunt pentru el semnalele acelea de alarma care ii spun ca poate e "prea mult".

[angeldust]

Cum bine a zis black, de cele mai multe ori stii cand si de ce ar trebui sa pui punct si totusi nu o faci. Si asa trece timpul, te trezesti prinsa intr-o relatie in care ajungi sa nu mai fii tu.
Acum in legatura cu compromisurile....nu prea stiu cum e bine: sa faci sau sa nu faci? Cert e ca daca faci un compromis, de obicei il faci si pe al doilea si pe al treilea si ajungi in situatia nedorita de mai sus. Dar parca nici sa fii inflexibila nu e bine.
Cum iti dai seama care sunt compromisurile acceptabile si care nu? Daca ar fi sa acceptam faptul ca exista "relatie ideala" atunci as presupune ca intr-o astfel de relatie nu esti nevoita sa faci compromisuri, caci schimbarile vin natural, simti ca trebuie sa le faci si iti face bine sa le faci, pentru tine, nu neaparat pentru persoana de langa tine.

Imi spunea un prieten mai demult, pe vremea cand ma chinuiam sa rup o relatie care dura de 4 ani si in care facusem o multime de compromisuri ca: "Eu nu inteleg de ce sa te obosesti sa faci o gramada de compromisuri cand e mult mai simplu sa incepi alta relatie "fresh"". Pe vremea aceea i-am dat dreptate pt ca aveam nevoie sa cred asta. Acum...nu mai sunt asa sigura, pt ca mi se pare o atitudine f egoista si imatura. Dar pana la urma e chiar asa de rau sa fii f egoist?