Suntem pregatiti pentru acel moment in care "ei nu mai sunt"?, Moartea unui parinte, copil sau a unei persoane apropiate |
Suntem pregatiti pentru acel moment in care "ei nu mai sunt"?, Moartea unui parinte, copil sau a unei persoane apropiate |
May 20 2006, 07:58 AM
Post
#1
|
|
Membru de Onoare Group: Incurabil Posts: 1,263 Joined: 7-December 05 From: Timisoara Member No.: 15 |
Va pup si va imbratisez pe toate!
In ultima luna am trecut prin niste momente crunte dat fiind faptul ca tatal meu a fost suspect de cancer ,a trecut printr-o operatie saptamana aceasta (ii multumesc lui Dumnezeu ca a descurc bine) iar eu nu am mai stiut de unde sa ma adun... Vorbeam acum vreo trei ani cu un psiholog care imi spunea ca e bine sa fim pregatiti oricand pentru acel moment in care parintii vor disparea din viata noastra (urasc cuvantul "moarte").Eu personal nu am puterea aceasta.Nici nu stiu daca poate cineva sa fie pregatit pentru asta. Pentru mine familia e totul.Acasa am gasit intotdeauna intelegere si echilibru iar parintii mei sunt niste icoane vii. Am fost surprinsa sa vad cat de mult i-a legat pe mama si pe tata acest impas provocat de boala. Stau si ma intreb cat de puternici suntem in momente de genul acesta? |
|
|
May 20 2006, 12:35 PM
Post
#2
|
|
Fondator eLady.ro Group: Administrator Posts: 33,779 Joined: 7-December 05 Member No.: 5 |
Ari, stiu exact prin ceea ce treci. Cu un an in urma mama mea a fost operata: rezultatul biopsiei a venit necrutator: cancer la colon.
Tumora a fost rezectata in intregime, mama a facut chimioterapie, a tinut regim... la un an de la operatie cancerul nu a evoluat... acum e bine, multumesc lui Dumnezeu! Insa... vestea ca e bolnava, ca e in spital (mama mea a fost la Fundeni internata o luna si ceva fara ca eu sa stiu, pentru ca nu au vrut sa imi spuna) a cazut ca un traznet. Nu puteam minca, nu puteam dormi, plingeam tot timpul... in fata ei incercam sa fiu optimista, sa nu se vada ca sint ingrijorata... si mi-am pus toata credinta si speranta in Cel de Sus. Ari, indiferent citi ani ar avea parintii nostri, indiferent citi ani am avea noi, copiii (care sint la rindul lor poate parinti)... Nu, nu putem fi pregatiti sa pierdem pe cineva drag. Niciodata, in nici o imprejurare si sub nici un motiv. Ari, indiferent ce va fi, nu trebuie sa iti pierzi speranta si nici credinta. E greu, e foarte greu, te cuprinde disperarea, plinsul, te doboara neputinta... insa... trebuie sa lupti cu toate gindurile negre si sa iti faci curaj ca sa poti face si celorlalti curaj... |
|
|
Lo-Fi Version | Time is now: 25th September 2024 - 07:16 AM |
|