nu-mi revin nicicum! Options

[carmelia]

mda..aceeasi si aceeasi poveste de 4 ani....el..razvan...
nu-mi revin, fetelor si aici pot vorbi deschis despre asta ca nu stie ca am schimbat forumul. dincolo mai intra si nu vroiam sa afle ca mi-e greu.
daaaa...recunosc...mi-e ingrozitor de greu fara el...a devenit un drog si cu toate ca mi-s foarte constienta ca, poate...ne chinuiam reciproc...ca nu e omul care sa-mi dea linistea de care am atata nevoie...ca nu e omul langa care sa ai siguranta si incredere...cu toate astea il doresc...si il doresc,....si tot pe el il doresc...
de 4 ani se dau lupte in mine intre ratiune si suflet. de ce? de ce nu pot sa fiu eu aia logica si rationala...de ce nu pot sa pun o data punct si sa-mi vad de viata mea...de ce dracu nu mi-l pot scoate din minte?
stiu ce veti spune...timpul vindeca ranile...ei bine la mine nu-i deloc asa...
am observat ca timpul ma duce si mai mult langa el..langa amintirea lui. poate traiesc in trecut, da...e adevarat...dar cel mai rau ma doare faptul ca nu ma mai pot apropia de nimeni.
maica-sa ma suna..cand am impresia ca mi-am revenit cat-de-cat..ma suna mica-sa si iarasi ma intoarce din drum...
nu mai stiu ce sa fac...imi lipseste si simt ca nu pot respira fara el. mi-s bulversata, nu ma mai inteleg, lupt cu toata puterea mea sa-l scot din inima mea, din capul meu...ca in cele din urma sa ma intorc in acelasi punct...de fiecare data in acelasi punt...la iubirea pt. el. asta nu-i iubire..asta-i obsesie!
nu ma mai inteleg, fetelor..am 30 de ani, ce d-zeu??? nici la 18 ani nu am patit asa ceva..de ce acum??? ce dracului am??? am ajuns la concluzia ca am innebunit de tot si asta doare...doare ca nu mai pot fi ceea ce am fost...doare ca oricat de mult incerc sa-mi impun ca totul tine de obisnuinta, la urma urmei tot acolo ma intorc...IL IUBESC si nu pot trai fara el!!!!

[carmelia]

in ziua de Mos Nicolae m-a sunat de 3 ori...imi strica sarbatorile, imi strica noptile, imi strica viata!!!
ma suna sa ma intrebe ce s-a intamplat ca el nu vrea sa le zica nimic...daca mai joaca, daca nu pot afla asta, sa ma duc la ei sa vorbim...
degeaba plang in telefon si o rog sa nu ma mai sune ca-mi face rau...nu si nu si nu...
ultima oara mi-o zis ca-i pare rau ca nu si-o dat seama ca baiatul ei e de vina si ca a fost mult mai simplu sa arunce totul asupra mea...ca nu m-au vrut, ca puii mei, ca ###### ma-sii, ca la naibaaaaaaaaaaaaaaaaaa.......
nu are control asupra lui si crede ca poate scoate de la mine ceva. da...i-am zis tot adevarul... ca el minte si cand respira...ea stie asta..stie ce este el dar nu vrea sa recunosca...si apoi i-am zis sa ma lase in pace ca intre mine si el nu mai e nimic. stii ce mi-o raspuns??? ca stie ca vocea ei m-a provocat si sa nu-i spun ca nu ma gandesc la el tot timpul ca stie ca mint.
m-a intors din nou pe dos... l-am sunat a doua zi dupa 2 luni si evident ca nu mi-o raspuns. i-am scris un mesaj: "sperc ca esti ok"..si asta o fost tot...nici un raspuns...
de ce nu ma lasa oamenii astia sa traiesc??? de ce???