Mama mea, Cum va impacati cu mamele voastre? Options

[kalua]

Am vorbit de soacre, de copii, de frati si surori, dar mai putin de mamele noastre.
Cum va impacati cu mama, cat de des o vedeti sau auziti? E cea mai buna prietena a voastra? Va mai scoate din sarite cateodata?

Mama mea are o fire calma si este ingaduitoare, n-am auzit-o niciodata vorbind urat, nici macar "du-te dracului" nu spune. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)
O iubesc din toata inima, cu toate ca, uneori, ma scoate din papuci. Dar asta e vina mea, eu sunt cea care sar in sus la cea mai mica chestie care nu-mi place. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/nusepoate.gif) A fost langa mine nu numai cu o vorba buna cand am avut nevoie de ea, ii multumesc si aici pentru asta.
Vorbim aproape zilnic la telefon, de vazut ne vedem mai rar (cam o data la doua saptamani), iar dupa ce am facut trierea asa ziselor prietene, ea imi este principalul confident si sfatuitor.

[Leea]

In mintea mea sunt doua mame: cea veche, din copilaria mea, care ma incuraja in toate, oricat de stangace ar fi fost incercarile ori sfortarile mele si credea ca voi reusi, cea care si-a pastrat increderea in mine chiar si atunci cand pentru asta trebuia sa nege realitatea, mama absoluta, pe care nu am vazut-o niciodata pierzandu-si firea, cea mai eleganta femeie pe care am cunoscut-o, clasic eleganta, fara nici un fel de artificii, eleganta pana si in bucatarie, tacuta si blanda si inteligenta si discreta...
Si mai este mama mea de azi, asortandu-se atat de bine cu imaginea de altadata a femeii tinere care a fost, miscandu-se incet-incetisor in camera de-alaturi, sa nu ne/ma deranjeze, a carei respiratie o ascult ingrijorata uneori cand doarme, innebunita de gandul ca s-ar putea ca asta sa fie momentul...,
mama pe care m-am angajat sa o insotesc spre iesire, indiferent cat de multa durere mi-ar provoca asta, mama mea, inca frumoasa, inca eleganta, pana si in batranete si boala, cea a carei mama sunt eu astazi intr-un fel, repetand gesturile cu care ea m-a crescut pe mine, fara - ma tem! - sa fiu niciodata in stare de dedicatia, iubirea si discretia ei.