Suntem pregatiti pentru acel moment in care "ei nu mai sunt"?, Moartea unui parinte, copil sau a unei persoane apropiate Options

[Ariana]

Va pup si va imbratisez pe toate!
In ultima luna am trecut prin niste momente crunte dat fiind faptul ca tatal meu a fost suspect de cancer ,a trecut printr-o operatie saptamana aceasta (ii multumesc lui Dumnezeu ca a descurc bine) iar eu nu am mai stiut de unde sa ma adun...

Vorbeam acum vreo trei ani cu un psiholog care imi spunea ca e bine sa fim pregatiti oricand pentru acel moment in care parintii vor disparea din viata noastra (urasc cuvantul "moarte").Eu personal nu am puterea aceasta.Nici nu stiu daca poate cineva sa fie pregatit pentru asta.
Pentru mine familia e totul.Acasa am gasit intotdeauna intelegere si echilibru iar parintii mei sunt niste icoane vii.
Am fost surprinsa sa vad cat de mult i-a legat pe mama si pe tata acest impas provocat de boala.

Stau si ma intreb cat de puternici suntem in momente de genul acesta?

[17girl]

nu putem fi pregatiti decat daca suntem de-a dreptul negri la suflet. eu cel putin, am constant in suflet gandul k ai mei ar putea sa fie diagnosticati cu boli grave, slava domnului, tata si-a facut de curand analizele si e ok, sper sa faca si mama la fel (desi mi-e tare frica).
Ma gandesc la o prietena, a carei mama a murit dupa o lupta de 4 ani cu cancerul la san, chiar cand urma ea sa dea capacitatea. Fata asta s-a schimbat intr-atat, n-ati mai recunoaste-o acum, ce-i drept, in bine, desi chiar si dupa moartea mamei sale, a continuat sa sufere (tatal ei recasatorindu-se imediat, la o luna cu o amanta pe care o avea de cand traia mama fetei), iar acum e nevoita sa traiasca cu ei in casa. eu cred k as deveni f rea, va dati seama, ea si-a pierdut si mama si tatal (fata de care nu mai simte mai nimic, isi doreste sa scape din orasul asta, sa ajunga in bucuresti si sa uite; acolo e si fratele ei). nu stiu de ce am scris asta, poate m-am descarcat, pt k dupa ce am auzit povestea ei, am plans si m-am gandit k tatal ei e ultimul om de pe pamant. degeaba are bani, mai ales k si-a trecut intreaga afacere pe numele sotiei actuale, nu s-a gandit la copii deloc. fata asta nu ar suferi daca tatal ei ar muri, cel putin asat spune. dar o inteleg

[crisanda]

Ari nu poti sa fii pregatit pentru asta.

Eu una ma gandesc cu groaza la momentul respectiv. Pe de alta parte ma consider mult mai fericita decat multi - in primul rand pentru ca i-am cunoscut pe ai mei parinti, apoi pentru ca ei se iubesc atat de mult si pentru ca i-am avut langa mine (si sper sa ii mai am) atat de mult. Cand imi vine in minte eventualitatea respectiva ma gandesc la copii care isi pierd parinti si multumesc lui Dumnezeu ca nu am fost intr-o situatie de genul...

Stiu ca nu e acelasi lucru, dar m-a durut mult pierderea bunicilor mei, si mai ales a bunicului din partea tatlui - el a fost singurul care nu ar fi vrut ca eu sa plec din tara, si la 4 luni dupa ce am plecat a disparut (desi nu a fost bolnav nici o clipa cred ca stia). Ieri ma gandeam ca de fapt si pe el si pe mama mamei ii consider inca prezenti dar foarte departe. Am senzatia ca in momentul in care o sa ma duc pe la casele lor ei or sa fie acolo, undeva in casa, sau in gradina. Bunicul din partea mamei a disparut de mult, m-am obisnuit cu absenta lui, de fapt l-am iubit mai mult dupa ce nu a mai fost decat in timpul vietii...stiu ca suna ciudat, dar ...uff e o poveste lunga...


Mama mamei a fost mult timp bolnava, a dus-o cu cancer vre-o 4 ani... era destul de rau si ai mei s-au dus sa o vada inainte de craciun (100km de Bucuresti), au plecat sambata nu mai stiu de ce nu am putut sa ma duc cu ei, si duminica m-a apucat ca vreau sa ma duc si eu... toata lumea a incercat sa ma opreasca ca ninge si e polei si eu nu am experienta la condus si cine stie, ca pot sa ma duc duminica viitoare dar eu nu si nu ca trebuie sa ma duc ... pana la urma iubitul meu din vremea aia care era in pioneze cu ai mei a decis sa ma duca el pana acolo si sa ma lase sa ma intorc cu ai mei...a fost ultima oara cand am vazut-o pe mamaie, duminica, si miercuri s-a prapadit...

Hai ca am dat la soriceii....

Mama tatei e inca in viata, abia astept sa o vad... (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/biggrin.gif) saptamana viitoare (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/biggrin.gif) si sa ma bucur de fiecare clipa.