Minunea de la Sfantul Mormant Options

[Diana.]

MINUNEA DE LA SFÂNTUL MORMÂNT
1. O flacără coboară din ceruri
Una dintre puţinele minuni care au loc, în fiecare an, în zilele noastre este aceea a apariţiei Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt în noaptea de Înviere, adică a acelei lumini neaprinse de mână omenească.
Asupra acestui fapt există numeroase mărturii, sute şi sute de credincioşi fiind prezenţi în momentul când, în noaptea Învierii lui Hristos, luminează pe pământ pentru câteva minute un foc nematerial, o lumină care poate fi ţinută în mână fără a te arde.

2. Minunea are loc de Paşte
Minunea se întâmplă în fiecare an, de Paştele Ortodox. Sfânta Lumină se aprinde în Ierusalim, pe Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos, în Sâmbăta Mare, ziua, între orele 12.30-14.30, în timpul în timpul Vecerniei Mari.

3. Un miracol mai puţin cunoscut
Miracolul ceresc al Focului Sacru este puţin cunoscut şi popularizat, deoarece Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim nu a îngăduit nimănui să vulgarizeze acest moment sublim.
Nici chiar populaţia de astăzi a Ierusalimului nu este la curent cu miracolul divin al venirii Sfintei Lumini, căruia nu i se dă importanţa cuvenită. Sunt israelieni care nu ştiu exact ce se întâmplă in Biserica Sfântului Mormânt în Sâmbăta Mare.

4. Mărturii româneşti
Românii au avut ocazia să afle despre ceremonia Focului Sacru din cartea părintelui Iosif TRIFA, "Pe urmele Mântuitorului", după un pelerinaj românesc la Locurile Sfinte, din anul 1925.
Ulterior au mai asistat la acest miracol şi alţi preoţi români, care au adus mărturie despre Focul Sacru în faţa creştinilor ortodocşi. Unul dintre aceştia este şi prof. Ion LAZĂR, care a scris apoi cartea "Lumină din lumină".
O altă mărturie este cea a părintele CLEOPA ( în Pelerinul român), care a fost la locurile sfinte în anul 1974 cât şi cea a Pr. Prof. Constantin GALERIU („Duhovnici români în dialog cu tinerii") din anul 1993.

5. Cum se manifestă?
Lumina Sfântă se manifestă diferit de la un an la altul: ca o stea strălucitoare, ca roua, ploaia sau zăpada strălucitoare ori nori, ca înger sau porumbel, ca flăcări de foc care nu mistuie, ca sclipiri de lumină sau ca fulgere, ca o lovitura de trăsnet, ca o lumină albastră care creşte în intensitate şi devine albă.
Timp de aproximativ trei minute, flacăra lumânărilor aprinse din Focul ceresc nu arde, iar credincioşii îşi ating faţa, gura, mâinile, hainele, spre binecuvântare si tămăduire.

6. Mormântul păzit
Sfântul Mormânt este controlat încă din noaptea Vinerii Mari, după prohod, de către câţiva poliţişti civili necreştini - un arab, un turc si o persoana din partea statului Israel. Ei verifica ca toate obiectele din interior să nu aibă vreo sursa de foc, verifica lespedea Sfântului Mormânt si controlează corporal pe arhiereul grec care presară vata pe mormântul Domnului.
Apoi se sting toate luminile si se pecetluieşte uşa Sfântului Mormânt cu doua mari peceţi, benzi de pânză albă cu ceara şi sigilii la capete, în forma de X. Gardienii rămân de pază la uşa Mormântului, până când se aprinde Sfânta Lumina.

7. Patriarhul percheziţionat
Sâmbătă în jurul orei 12, patriarhul se dezbracă, si rămâne numai în stihar alb, cu epitrahil, mânecuţe şi brâu. Mai întâi este controlat peste tot de poliţiştii necreştini, în prezenta reprezentanţilor oficiali armeni, catolici şi copţi, să nu aibă vreo sursă de foc.
Apoi patriarhul desigilează uşa Sfântului Mormânt, prin ruperea peceţilor şi întră în prima încăpere, numită "Capela Îngerului," însoţit, după tradiţie, de un arab musulman.

7.1. Mărturia Patriarhului
Iată ce spune Patriarhul Ierusalimului Diodorus despre aceasta:
"Intru în Mormânt şi îngenunchez cu frică sfântă în faţa locului unde a zăcut trupul lui Hristos după moarte şi de unde a înviat. Îngenunchind în faţa acestui loc unde El a înviat din morţi suntem aduşi în imediata apropiere a Învierii sale slăvite.
Catolicii si protestanţii numesc biserica aceasta Biserica Sf. Mormânt. Ortodocsii o numesc Biserica Învierii.
Învierea este pentru creştini centrul credinţei. Prin Învierea Lui, Hristos a câştigat victoria finală asupra morţii, nu doar asupra morţii sale ci si asupra morţii celor ce sunt aproape de El."

7.2. Lumina „Nedefinită"
"Îmi găsesc drumul prin întuneric în camera interioară unde cad în genunchi. Aici spun anumite rugăciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor si după aceea aştept. Câteodată aştept câteva minute, dar în mod obişnuit minunea se întâmplă imediat după ce am spus rugăciunile.
Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsă o lumină nedefinită, în mod normal cu o tentă albăstruie, dar culoarea se poate schimba şi lua multe nuanţe. Nu poate fi descrisă cu cuvinte omeneşti.

7.3 "Lumina răsare din piatră"
„Lumina răsare din piatră ca şi ceaţa care se ridică deasupra unui lac, piatra pare a fi acoperită de un nor, dar este lumină. Lumina se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează tot Mormântul, aşa încât oamenii de afară văd Mormântul plin de lumină. Lumina nu arde! Niciodată nu mi-am ars barba în toţi cei 16 ani de când sunt Patriarh al Ierusalimului şi am primit Focul Sfânt. Lumina are alta consistenţă, diferită de lumina focului care arde în candelă.
La un moment dat Lumina se înalţă şi formează o coloana în care focul este de natură diferită, aşa că pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am primit flacăra, ies şi dau Focul întâi Patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi Patriarhului Copt şi după aceea tuturor celor prezenţi în Biserică."

8. Mărturia unei persoane aflate în biserică
De această persoană ne vorbeşte părintele GALERIU (17 aprilie 1993): „Când am privit spre Biserica Golgotei, am văzut o femeie cu cele 33 de lumânări aprinse. Această femeie este din Bucureşti se numeşte Ioana Elena Corneanu şi iată ce mărturiseşte:"
„Înghesuită şi mişcată de valul lumii îmi plângea inima. Parcă mă vedeam părăsită de Dumnezeu – Doamne m-ai lepădat de la faţa Ta! Patriarhul a intrat în Sfântul Mormânt. Mă rugam cu lacrimi.
Deodată, apar fulgere de lumini şi scântei, ca mărgelele, ca globuleţele. Închid o clipă ochii, ca fulgerată, iar când îi deschid văd mănunchiul de 33 lumânări aprins. Lumea aprinde de la mine. Faţa îmi este scăldată în lacrimi".

9. Mărturia unei persoane aflate în afara bisericii
Am stat afară la 100 m de biserică în curtea din faţă unde erau deja sute de oameni. Era prima dată când eram acolo şi nu ştiam când şi cum vine Sfânta Lumină, când deodată pe la ora 12 s-a făcut brusc tăcere şi instinctiv m-am uitat la cer (căci asta se simte în aer acolo, e ca şi cum câteva minute timpul se opreşte), atunci mi s-a părut că cerul de deasupra bisericii fierbe cum fierbe apa în clocot şi dinspre răsărit veneau nişte valuri azurii care puteau fi nişte nori dar nu erau nori pentru că se terminau exact deasupra bisericii.
Imediat după aceia am auzit clopotele şi strigătele de bucurie ale mulţimii şi am văzut lumânările care se aprindeau din mână în mână.

10. În loc de concluzie
Cine vrea să vadă o mare minune a zilelor noastre, cine doreşte să se întărească mai mult în credinţă, să meargă la Mormântul Domnului de Sfintele Paşti şi va vedea minune negrăită.
Persoana care experimentează o astfel de minune pleacă de la Ierusalim complet schimbată. Pentru mulţi dintre cei care participă la ceremonie, viaţa se împarte in două mari perioade: "înainte" si "după" miracolul Luminii Sfinte de la Ierusalim.
citeste Minunea de la Sfantul Mormant

[Diana.]

Aha!
Pai cu asta tu vrei sa închizi gura oricui care emite niste critici decente, argumentate si fara injurii!
Asta cam seamana cu bagatu' pumnului in gura, pe care biserica l-a facut sute si sute de ani.
E simplu sa te declari jignita de ce spune celalt! Si eu pot spune asta. Ideea e sa arati la ce ai obiectii, sa arati ca opiniile si afirmatiile mele sunt inexacte si rautacioase, sa discutam aceste aspecte . . .
Te rog purcede asadar, eventual fara prea multe culori.

Asta se cheama cei 7 ani de-acasa.

Daca convingerile tale, atee sau nu sunt altele, le poti expune fara sa jignesti.
Daca ai chef de scandal, te rog sa te abtii.
Trolii sunt exclusi din forum.
Si cu asta am treminat discutia.