Suntem pregatiti pentru acel moment in care "ei nu mai sunt"?, Moartea unui parinte, copil sau a unei persoane apropiate Options

[Ariana]

Va pup si va imbratisez pe toate!
In ultima luna am trecut prin niste momente crunte dat fiind faptul ca tatal meu a fost suspect de cancer ,a trecut printr-o operatie saptamana aceasta (ii multumesc lui Dumnezeu ca a descurc bine) iar eu nu am mai stiut de unde sa ma adun...

Vorbeam acum vreo trei ani cu un psiholog care imi spunea ca e bine sa fim pregatiti oricand pentru acel moment in care parintii vor disparea din viata noastra (urasc cuvantul "moarte").Eu personal nu am puterea aceasta.Nici nu stiu daca poate cineva sa fie pregatit pentru asta.
Pentru mine familia e totul.Acasa am gasit intotdeauna intelegere si echilibru iar parintii mei sunt niste icoane vii.
Am fost surprinsa sa vad cat de mult i-a legat pe mama si pe tata acest impas provocat de boala.

Stau si ma intreb cat de puternici suntem in momente de genul acesta?

[fortelady]

peste cateva zile se implinesc 5 ani de cand bunica mea a incetat din viata.
imi amintesc si acum de parca ar fi fost ieri ultima ei noapte, conectata la aparate, in bucuresti, la spital. medicii nu ne-au zis cat va mai rezista (tumora era extrem de agresiva), ne-au garantat doar ca va trece noaptea.
pentru prima data in viata, am simtit panda mortii. la modul fizic. am simtit cum ceva, mai puternic decat mine, e acolo in salon si asteapta, implacabil, intr-un colt. ceva necunoscut, care e dincolo de intelegerea mea. e o senzatie oribila.
chiar si acum cand imi amintesc ma trec fiori reci. desi mai erau membri ai familiei in bucuresti, nimeni nu a venit in noaptea aia la spital ca sa stea cu mine.
ironia sortii? dintre toti nepotii, eu eram cea mai putin iubita, iar dintre cele doua nurori, mama cea mai putin agreata. ultima noapte si-a petrecut-o cu mine, a murit alaturi de mama mea... soarta (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sad.gif)