Suntem pregatiti pentru acel moment in care "ei nu mai sunt"?, Moartea unui parinte, copil sau a unei persoane apropiate Options

[Ariana]

Va pup si va imbratisez pe toate!
In ultima luna am trecut prin niste momente crunte dat fiind faptul ca tatal meu a fost suspect de cancer ,a trecut printr-o operatie saptamana aceasta (ii multumesc lui Dumnezeu ca a descurc bine) iar eu nu am mai stiut de unde sa ma adun...

Vorbeam acum vreo trei ani cu un psiholog care imi spunea ca e bine sa fim pregatiti oricand pentru acel moment in care parintii vor disparea din viata noastra (urasc cuvantul "moarte").Eu personal nu am puterea aceasta.Nici nu stiu daca poate cineva sa fie pregatit pentru asta.
Pentru mine familia e totul.Acasa am gasit intotdeauna intelegere si echilibru iar parintii mei sunt niste icoane vii.
Am fost surprinsa sa vad cat de mult i-a legat pe mama si pe tata acest impas provocat de boala.

Stau si ma intreb cat de puternici suntem in momente de genul acesta?

[kalua]

Sa va spun prin ce-am trecut asta-noapte: ai mei pleaca azi in Ro (cu masina, tata conduce), aseara pe la sapte vorbesc cu maica-mea la telefon, imi spune ca taica-meu nu se simte prea bine si ca a tocmai luat o pastila de linistire si ca vrea sa se intinda, iar ea pleaca sa mai ude o data gradina.
Pe la 11 noaptea suna telefonul si maica-mea, care-i o calma prin definitie, plangand-urland imi spune ca nu l-a gasit pe tata acasa cand a venit de la gradina si ca n-a venit pana acum. (Taica-meu nu-i omul sa umble aiurea, iar cand a doua zi are de facut drumuri lungi incearca sa se odihneasca cat poate inainte). Fiica-mea s-a trezit si ea de la telefon, prima reactie a corpului la toti trei a fost sa mergem la toaleta, (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/huh.gif) apoi am dat fuga (cu totii) la mama. M-am gandit sa-mi iau mobilul si o lanterna mare cu mine, daca e sa-l cautam, ca exact la asta m-am gandit, i s-o fi facut rau pe strada sau in parc si-i cazut pe undeva. Sau intre timp chiar cules si dus pe la vreun spital, dar nimeni nu-i stie numele, ca era plecat fara acte-n buzunar.
Cand aproape ajungem la ei il vad mergand cu alti 3 oameni. N-am oprit acolo, am zis ca acum e mai important s-o linistesc pe mama, care era terminata. Din plans s-a oprit mai repede, dar avea un tremur care a mai tinut-o cel putin un sfert de ora.
A aparut si domnul, a iesit sa se plimbe un sfert de ora si l-a intalnit pe preotul parohiei lor, care iesise si el la o plimbare. Si s-au tot plimbat, s-au mai intalnit cu o familie si tot asa... (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/angry.gif)
Multumesc Celui de Sus ca nu s-a intamplat nimic, dar sperietura care ne-a tras-o n-o s-o uit asa usor.