![]() |
![]() |
![]()
Post
#1
|
|
Membru de Onoare ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Group: Incurabil Posts: 1,263 Joined: 7-December 05 From: Timisoara Member No.: 15 ![]() |
Va pup si va imbratisez pe toate!
In ultima luna am trecut prin niste momente crunte dat fiind faptul ca tatal meu a fost suspect de cancer ,a trecut printr-o operatie saptamana aceasta (ii multumesc lui Dumnezeu ca a descurc bine) iar eu nu am mai stiut de unde sa ma adun... Vorbeam acum vreo trei ani cu un psiholog care imi spunea ca e bine sa fim pregatiti oricand pentru acel moment in care parintii vor disparea din viata noastra (urasc cuvantul "moarte").Eu personal nu am puterea aceasta.Nici nu stiu daca poate cineva sa fie pregatit pentru asta. Pentru mine familia e totul.Acasa am gasit intotdeauna intelegere si echilibru iar parintii mei sunt niste icoane vii. Am fost surprinsa sa vad cat de mult i-a legat pe mama si pe tata acest impas provocat de boala. Stau si ma intreb cat de puternici suntem in momente de genul acesta? |
|
|
![]() |
![]()
Post
#2
|
|
Incurabil ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Group: Obsedat Posts: 744 Joined: 31-May 06 Member No.: 352 ![]() |
Va multumesc tuturor de incurajari. Nu ma asteptam la atata caldura sufleteasca atunci cand am intrat pe forum.
Dupa ce am trecut de negare, de furie, de revolta, acum am cazut intr-un soi de apatie. Incerc sa supravietuiesc cum se poate, sa ma impac cu boala mamei, cu durerea prin care trebuie sa trec, sa-i fac ei in primul rand viata usoara, chiar daca ma pun pe mine in paranteza pentru o vreme. Deocamdata imi este greu sa vorbesc despre asta. Parca daca nu spun trece mai usor. |
|
|
![]() ![]() |
Lo-Fi Version | Time is now: 9th August 2025 - 09:32 PM |
|